Pai, e corect?

La programele Televiziunii Romane eu, unul, nu prea ma uit. Rar, cand e televizata vreo disputa sportiva, zabovesc mai mult pe TVR 1 sau TVR2. In rest, mi se mai intampla sa dau peste posturile astea doar cand butonez telecomanda. Si atunci, nu stiu de ce, am o senzatie neplacuta, de reintoarcere in timp, de inconfort, de lucru prafuit, care ma determina sa schimb postul. Nu cred ca intr-un an ma uit, in total, mai mult de 24 de ore la posturile publice de televiziune. Postul public de radio nu l-am mai ascultat deloc cred ca de peste un deceniu. Nu mi-au placut TVR si SRR (Societatea Romana de Radio, parca asa-i zice) si nu-mi plac! E dreptul meu, sper… Deocamdata, nimeni nu ma poate obliga sa privesc si/sau sa ascult emisiile astora. In schimb, desi n-am nici o treaba cu SRR si doar foarte rar, accidental, privesc emisiunile TVR, cei care ne fac legi si ne pun biruri (asta, cand nu sforaie, nu completeaza integrame, nu-si vad de biznisurile lor s.a.m.d.) ma obliga sa platesc luna de luna un bir pentru TVR si altul pentru SRR. Stiti cu totii, sumele astea sunt trecute pe facturile de energie electrica. Nu poti refuza sa le platesti, fiindca in acest caz ti se refuza plata electricitatii. Iar daca acumulezi restante la Electrica, vin baietii, te debranseaza si adio secol XXI! Inapoi in Evul Mediu!
Ca de fiecare data cand se schimba puterea politica, s-au schimbat si acum sefii televiziunii si radioului public. Cu ocazia asta, am putut afla cate ceva despre manariile de-acolo. La radio, vechea conducere a fost acuzata ca s-a dotat autoturisme de superlux, ca a aruncat milioane de euro pe tot soiul de contracte dubioase, ca s-a plimbat prin lume, ca si-a tras venituri care i-ar face pe multi demnitari sa paleasca de invidie si-asa mai departe. Din banii nostri! Nici TVR n-a facut economie la cheltuirea sumelor pe care le-a primit de la cetatenii si firmele din Romania. In plus, o analiza de vreo 180 de pagini comandata de noii sefi, evidentiaza, printre altele, „practicile invechite la nivelul productiei de baza a programelor”, cum s-a exprimat actualul director general. Plus ca institutia e realmente bantuita de tot soiul de batranei care ar fi trebuit sa fie de multisor pensionati. Tot directorul TVR a avansat si-o solutie pentru remedierea acestei stari de lucruri: majorarea taxei pe care suntem obligati s-o platim cu totii, chiar daca nu privim programele postului public. Asta da solutie! Sa cotizam mai mult pentru aceeasi marfa proasta, cu care unii dintre noi n-avem de-a face! Este ca si cand, de pilda, am fi obligati sa platim in fiecare luna o suma pentru painea unui anumit magazin de panificatie, desi nu intram acolo si, evident, nu cumparam si nu mancam absolut nici un produs pe care il comercializeaza! E corect? E cinstit?
Cam la fel stau lucrurile si cu Distrigaz. Asa cum puteti citi in acest ziar, sefimea de la aceasta companie ne baga pe gat niste contracte, amenintandu-ne (chiar asa, sunt oameni care ni s-au plans ca au fost amenintati!) ca daca nu semnam vom fi debransati de la reteaua de gaz metan! In contractele astea, Distrigaz e cu drepturile, iar clientii cu obligatiile. Nu scrie pe ce perioada se incheie si – aici
e-aici! – nici la ce pret se contracteaza gazele! E ca si cand ai semna un contract de vanzare-cumparare a unui apartament, fara ca in document sa figureze pretul la care se incheie tranzactia! In schimb, despre penalitati scrie cu duiumul! Practic, oamenii sunt somati sa semneze o hartie care ii pune la discretia Distrigaz. Sau, cum spunea cineva, „suntem fortati sa semnam niste contracte care ne fac sclavii gazarilor astora!”.
E corect, stimati conducatori ai tarii, care va bateti cu pumnii in piepti ca nu mai puteti de dorul nostru si ca n-aveti preocupare mai mare decat sa traim noi bine? E cinstit?