Organul conducator

Cica tovarasul Nicusor Ceausescu, rupt de beat, incerca fara succes sa se descheie la slit?. Atat de tare se clatina, gata sa cada peste boschetii din fata lui, incat amicii de sprituri au fost nevoiti sa-l sprijine trecandu-i bratele peste umerii lor. „Ba, nu mai pot. Nu se deschide. Care ma ajuti?!”, a intrebat, pe un ton de comanda, printul vremurilor de odinioara. Se povesteste ca, unul dintre insotitori a sarit, ca din arc, strigand si facandu-si loc spre pantalonii iubitului conducator: „Va ajut eu, tovarase. O scot cu mana mea! Imediat!”.
Hartuit intr-o multime de procese si bolnav de ciroza din cauza betiilor, tovarasul Nicusor a murit intr-un spital din Viena, in urma cu aproape zece ani. De atunci nu s-a mai auzit de el. In schimb, fostii lui amici, de la Uteceul peste care fusese sef, si-au continuat carierele politice. Unul dintre ei a ajuns chiar vicepremier.
Si pe domnul Copos, caci despre domnia sa este vorba, a sarit multa lume sa-l ajute. De la stanga la dreapta, s-au inghesuit cu totii sa-i faca favoruri, calcandu-se pe picioare. C-asa-i traditia utecista!
Asa bunaoara, l-a ajutat Loteria Nationala platindu-i miliarde de lei pentru un banner pus pe un stadion care apartinea, de fapt, SNCFR. L-a ajutat, Ministerul Transporturilor care nu i-a luat niciodata chirie pe Stadionul din Giulesti si i-a platit utilitatile. L-a ajutat guvernul pesedist dandu-i, prin hotarare de guvern, dreptul de folosinta gratuita pentru un intreg stadion. L-a ajutat si guvernul Aliantei punandu-l vicepremier ca sa-si poata da singur ordonante favorabile. Ba chiar, l-au ajutat pana si baietii portocalii de pe la noi, dandu-i in administrare partiile din Poiana, iar ca bonus, dreptul de a defrisa Postavarul.
Date fiind toate acestea, imi vine sa strig usurat: „Bravo, tovarase Copos, ca un organ de nadejde ce sunteti, v-ati scos!”.