Om deștept tare

,,Există două metode de a calcula șomajul. Rata BIM și cea anunțată de INS. Cele două rate au evoluat foarte diferit în timp. Rata șomajului BIM era în trecut mai mare cu 2-3 pe-pe. Asta înseamnă că exista în piață o parte din populație care are venituri ce le asigură un anumit plafon. Rata BIM e calculată prin ancheta socială de tip AMIGO care e făcută independent de noi și, credem noi, reflectă foarte bine realitatea”.
Cuvintele de mai sus îi aparțin ministrului Muncii, Ioan Botiș, și reprezintă felul în care domnia sa înțelege să întrețină comunicarea cu nația. Auzindu-l, mi-a venit în minte povestea aceea cu activistul trimis de partid să țină o cuvântare la căminul cultural din Adâncata. După ce-a vorbit vreo două ore, sătenii s-au împrăștiat. În drum spre birt, unul dintre aceștia a fost interpelat de un vecin care nu fusese la ,,prelegere”: ,,Ei, ți-a plăcut, mă? Ce-a zis tovarășu’?”. ,,Băi, habar n-ai ce ai pierdut! Om deștept tare activistu’ ăla!”. ,,Zău? După ce ți-ai dat seama?”. ,,Păi, n-am înțeles nimic din ce-a vorbit!”
Ce-a vrut dl. ministru să dezvolte din semi-păsăreasca pe care am citat-o la început a fos faptul că ,,foarte multe persoane au ajuns să fie asistate social în România” și că există multe cazuri de fraudă în acest domeniu. Iar asta ar duce, printre altle, la umflarea artificială a ratei șomajului. Dacă ne luăm după datele oficiale, anul trecut peste 3,2 milioane de persoane au beneficiat de ajutoare sociale. Și, din câte spune dl. Botiș, există categorii de ajutoare unde procentajul de fraudă e cuprins între 10% și 25%, iar numărul celor care lucrează la negru depășește 1,5 milioane.
În aceste condiții, este firesc să se întrebe unii – și nu puțini – de ce să mai plătească taxe și impozite pentru ca statul să ,,ajute” cu banii lor un număr de persoane mai mare decât al celor activi profesional. Și de ce, în destule cazuri, să ,,asiste social” și pe cei care astfel au timp berechet să fure, de pildă.
Un asemenea rezultat – adică o asemenea mulțime de asistați – era previzibil, de altfel. Iar vina este a statului. Pentru că atâția ani în care guvernările (fie ele social-democrate, fie multicolore) au dus pe cele mai înalte culmi politica de a răsplăti nemunca și șmecheria, în paralel cu biciuirea fiscală a celor care muncesc cinstit nu avea cum să nu se răzbune. Și degeaba vorbește acum dl. ministru al Muncii (ironică denumire a funcției, într-o Românie în care, cum spuneam, s-a încurajat nemunca) și amenință cu ,,o testare de mijloace și alta de venituri, pentru a avea o imagine clară dacă e sau nu nevoie de ajutor”. Nici statul, nici oamenii nu-și schimbă de pe-o zi pe alta comportamentul dobândit în vreme îndelungată. Plus de asta, nu mai e chiar atât de mult și vin alte alegeri. Unde cuvântul de ordine va fi din nou ,,vă dăm”.