Oameni care și-o cer

Acum ceva vreme,  a venit la redacție un cetățean foarte supărat, tunând și fulgerând împotriva „hoților și bandiților și escrocilor” care lasă pe drumuri oamenii cinstiți. Ce i se întâmplase? Omul citise un anunț de mică publicitate în care cineva scrisese că dorește garant pentru un împrumut. Dăduse telefon și convenise să-l întâlnească pe respectivul undeva pe la vreo 50 de kilometri de Brașov, pe câmp, lângă un lac. Acolo, insul îi îndrugase o poveste cu niște containere pe care le avea blocate în port și pentru deblocarea cărora trebuia să ia rapid un credit bancar de 40.000 de euro. Pentru care avea, firește, nevoie de girant, că el nu era de prin partea locului, n-avea rude aici, n-avea prieteni… era mai singur pe lume decât personajul lui Hector Malot! Și că îl roagă pe cel ce răspunsese la anunț să gireze pentru el, că nu-i absolut nici o problemă: în containere are marfă de 300.000 de euro, pe care trebuie s-o predea urgent, încasează banii și returnează imediat creditul. „Treabă de maximum 15 zile”, a dat el asigurări. Pentru „deranj”, era gata să plătească girantului 2.000 de euro la semnarea contractului de creditate și încă 2.000 în „maximum 15 zile”, când avea să stingă creditul. Omul nostru s-a conformat, a girat cu locuința, a primit prima tranșă de bani și s-a pus pe așteptat frecându-și mâinile de așa gheșeft. De atunci, trecuse mai mult de un an, iar acum banca îl soma, tot mai insistent, să plătească el, altfel rămâne fără casă. „Dom’le, cât l-am căutat! Dădeam telefon și nimic. Pe urmă răspundea cineva care îmi spunea că habar n-are cine-i ăla pe care îl caut, că el are numărul de curând. La domiciliul pe care mi l-a dat nu mai era, proprietarii ziceau că avuseseră un chiriaș acolo care plecase nu se știe unde. Acum ce mă fac?”. „Dar de ce ați girat cu apartamentul pentru un necunoscut?”. Ridicare din umeri. „Am crezut că fac și eu un bine…”. „Sau v-ați bucurat că luați niște bani așa, degeaba?”. „Cum degeaba, dom’le, dar nu mi-am pus casa la bătaie pentru ei?”. „Exact asta ați făcut! Dar întrebarea era de ce?”. „Ei, și dvs. acum, în loc să mă ajutați, mă luați la rost!”. „Cum să vă ajut? Să plătesc eu creditul? Să vi-l găsesc eu pe insul pe care îl căutați de peste un an? Să mă rog eu de bancă să nu vă ia locuința? Sau cum?”. Altă ridicare din umeri.
O familie de septuagenari a fost acostată la piață de un individ care le-a spus că nu este din localitate și are nevoie urgentă de 2.000 de lei pentru spital, unde e internată o rudă, dar nu are la el decât valută. Le-a spus că le lasă în schimb o borsetă unde avea valuta, urmând să se socotească la întoarcere. Bătrânii au mers cu el acasă, unde au scos la iveală toate economiile: 4.500 de lei. Au dat individului toți banii, luând în primire borseta. Au așteptat până a doua zi să reapară străinul. N-a reapărut. Abia atunci au deschis borseta. În ea erau două bucăți de săpun…