O lecție de cinism

Un studiu al cunoscutei organizații ecologiste Greenpeace arată că în perioada 2000-2011 suprafața forestieră defrișată și, prin urmare, degradată în România a însumat peste 280.000 de hectare. Aproape jumătate din această suprafață se află în arii protejate. Și de atunci se tot taie, probabil că actualmente suprafața despădurită a sărit de 350.000 de hectare. Acțiunea devastatoare a drujbelor a făcut ca pădurile să mai acopere puțin peste un sfert din suprafața României, în condițiile în care media Uniunii Europene este de 42%. 

Acum vreo doi-trei ani, unui secretar de stat din Ministerul Mediului i s-a solicitat un punct de vedere asupra fenomenului defrișărilor. Omul și-a luat o mină preocupată și-a început să turuie: că tăierile se fac pentru „eliminarea arborilor bătrâni și bolnavi”, că „luăm măsuri imediate și îi sancționăm pe cei ce încalcă legea”, „avem o strategie de responsabilizare”, „sunt și exploatări ilegale, dar la o scară foarte redusă”, „nu putem limita exploatațiile doar în urma unor simple sesizări”, „se taie pentru regenerarea fondului forestier”, pentru ca finalmente să  răbufnească: „Nu putem controla totul!”. Și toate astea, în vreme ce existau numeroase fotografii și filmări ce arătau versanți întregi și zeci, sute de hectare din rezervații naturale de pe care se tăiase fiecare copac, rămânând un peisaj dezolant. „Regenerarea fondului forestier” și exploatații ilegale „la o scară foarte redusă”, carevasăzică…

Acum, în luna mai 2015, marea defrișare este iarăși subiectul zilei. Politicienii se contrează și se acuză pe tema noului Cod Silvic, pe care și unii „civici”, mai mult sau mai puțin ONG-iști, îl ridică în slăvi, din singurul motiv că limitează la 30% pragul maxim de achiziție sau procesare de masă lemnoasă din fondul forestier național. Altfel spus, o firmă sau o asociere de firme nu poate achiziționa mai mult de atât. Dar, vorba cuiva, de ce 30% și nu 15%? Sau 10%? Sau 8%? Mister! Dincolo, însă, de asta, proiectul are destule alte prevederi cel puțin contestabile. De pildă articolul care permite tăierea pădurilor mici, de până la 10 hectare, fără amenajament silvic, adică fără documentul de bază în gestionarea pădurilor. Or, așa cum afirma un specialist în domeniu, în acest fel se încurajează corupția și hoția și se dă liber la defrișare pe nu mai puțin de 1,2 milioane de hectare!  Sau prevederea prin care perdelele forestiere de protecție și jepenișurile se scot din fondul forestier național, devenind astfel mult mai ușor de pus la pământ. Și mai sunt… Dar de treburile astea nu discută public nici politicienii, nici cei mulți care protestează pe Facebook împotriva străinilor ce ne taie pădurile, nici aceia puțini care au ieșit în stradă recent.

Ce cred eu în momentul de față este că asistăm la o bătălie pentru redefinirea centrilor de putere, să le zic așa, în afacerile cu masă lemnoasă. Iar în bătălia asta, protejarea cu adevărat a pădurilor nu figurează pe lista de priorități.

P.S. Interesant fapt: după cazul Codului Fiscal, elaborat de un inculpat tocmai pentru evaziune fiscală, avem, iată, și cazul Codului Silvic, ce numără printre inițiatori niște persoane cercetate penal pentru afaceri necurate cu păduri…