O guvernare halucinantă! (I)

Am scris recent despre un proiect de lege privind traducătorii și interpreții judiciari, pus de Ministerul Justiției pe site, chipurile „în dezbatere publică”. Cei vizați sunt revoltați, considerând că este vorba despre o supra-reglementare, care le va limita dreptul la muncă, îi va face să cheltuiască mai mulți bani pentru nimic, îi va trimite din nou pe infernalul circuit birocratic și le va afecta clienții. Reprezentanții Asociației Profesionale a Interpreților și Traducătorilor au fost în audiență la Ministerul Justiției. Am primit și eu un rezumat al discuțiilor de acolo, din care citez câteva fragmente.

„APIT a cerut prelungirea termenului de 1 februarie pentru dezbaterea publică a proiectului. Răspuns: nu se știe dacă va fi prelungit. APIT a adus în discuție inexistența în proiect a unor drepturi concrete ale traducătorilor, existând în schimb o multitudine de obligații. Răspuns: aceste drepturi vor fi mai bine trasate în cadrul Corpului nou creat. S-a cerut de asemenea definirea termenului „judiciar”. Reprezentanții Ministerului Justiției nu au răspuns concret ce înseamnă în accepțiunea lor acest termen (…). Reprezentantul APIT a afirmat că nu găsește rostul examenelor de reevaluare, dat fiind că un traducător nu uită, din principiu, în 6 ani de practică, limba pe care o cunoaște, dimpotrivă, câștigă mai multă experiență și devine un traducător mai bun. Reprezentanții Ministerului Justiției nu au avut nici un răspuns. Următoarea întrebare a fost ce se întâmplă cu traducătorii care sunt autorizați pe mai multe limbi? Nu am primit răspuns. S-a adus în discuție și tipul de acte care pot fi sau nu traduse de traducătorii judiciari. Nu am primit un răspuns concret. La întrebarea dacă prețul perceput de traducătorul judiciar în relația cu publicul va putea fi negociat liber sau va fi reglementat, nu ni s-a dat un răspuns concret. Idem și în cazul formatului traducerii”…

Altă reglementare a Guvernului vizează introducerea Loteriei de bonuri fiscale, ce prevede, printre altele, că un cumpărător poate păstra, fără să plătească, bunul achiziționat, dacă agentul economic nu-i dă bon fiscal. La briefingul de ieri, de la Palatul Victoriei, a avut loc un dialog între un jurnalist și purtătorul de cuvânt al Executivului. Citez din nou:

Jurnalist: „Dacă eu cumpăr o pâine și vânzătorul nu-mi dă bon după ce i-am dat banii, nu se consideră furt? Eu cum dovedesc că omul a refuzat să-mi dea bon?”

Purtător de cuvânt: „Este o speță la care e dificil de răspuns (…) Dacă nu, vei chema Poliția. Cu pâinea în mână”.

Jurnalist: „Poliția?”

Purtător de cuvânt: „Probabil, nu știu” (…) Au calculat cei de la Finanțe că probabilitatea de a câștiga la Loteria bonurilor fiscale e mai mare decât de a câștiga la Loto”

Jurnalist: „De cât este probabilitatea?”

Purtător de cuvânt: „Nu știu…(…). Asemenea mecanisme funcționează și în alte state”.

Jurnalist: „Unde?”

Purtător de cuvânt: „Nu știu”.

Este că-i halucinant? Stai și te întrebi cum naiba, Doamne, iartă-mă, dau legi, ordonanțe, hotărâri, ordine oamenii ăștia care habar n-au pe ce lume trăiesc? 

(continuare în numărul viitor)