O guvernare aproape conspirativă

Despre buna guvernare se discută încă din Grecia antică, când – potrivit lui Aristotel – se considera că cea mai potrivită comunitate în care se poate guverna bine este aceea în care clasa de mijloc este „numeroasă și puternică”, iar economia se bazează pe „averea mijlocie și suficientă” a celei mai mari părți a populației.
În vremurile noastre, conceptul bunei guvernări are mai multe caracteristici, printre care: transparență și imparțialitate din partea instituțiilor statului, respectarea legilor în primul rând de către aceste instituții, responsabilitatea statului față de membrii societății, participarea societății civile la funcționarea instituțiilor și la elaborarea politicilor publice,  managementul adecvat al nevoilor și intereselor societății (adică eficiență în luarea și aplicarea deciziilor, precum și în privința gestionării resurselor), echitatea, integritatea, respectul față de cetățeni.
Câte, oare, dintre aceste caracteristici ale bunei guvernări s-au regăsit și se regăsesc în România? În schimb, există instituții ale statului care încalcă ele legea și se comportă abuziv, chiar agresiv cu aceia pe care au misiunea să-i sprijine, să-i sfătuiască, să-i apere și din banii cărora își asigură funcționarea. Imparțialitatea statului în raport cu cetățenii este o glumă proastă. În loc de responsabilitatea, ne confruntăm cu o crasă iresponsabilitate față de cetățeni. În loc de respect, avem parte, de foarte multe ori, de dispreț, aroganță, bătaie de joc din partea celor care pretind că reprezintă statul. Clasa de mijloc aproape nu mai există, politicile fiscale, în special, reducând-o la minimum. Societatea civilă – nu vorbesc aici de ONG-urile de partid sau de minister – este îndepărtată de la elaborarea politcilor publice. În loc de transparență, avem o guvernare aproape pe furiș, ce tinde să se transforme într-o treabă conspirativă. Dovadă numărul foarte mare de ordonanțe, hotărâri de guvern și legi care apar peste noapte și de contracte ale statului ținute la secret, societatea fiind pusă în fața faptului împlinit. Semnalele date – e drept, tot mai firav – de societate sunt ignorate sau, în cel mai bun caz, minimalizate, nevoile și interesele oamenilor sunt tratate cu nepăsare, managementul resurselor este execrabil…Cum poate fi definit, oare, cât mai scurt și cuprinzător, halul în care se guvernează în România?