O criză în primul rând morală

Criza pe care o traversează lumea este una a moralei, înainte de toate. Lipsa de moralitate a fost principala cauză a crizei financiare. Această lipsă de moralitate – a bancherilor și a altor mari ingineri financiari, dar și a consumatorilor, care au crezut că pot trăi din banii altor până la sfârșitul vieții – a făcut să se declanșeze tăvălugul împrumuturilor, adică al îndatorării firmelor și populației. Pe baza acestor împrumuturi, consumul a atins cote amețitoare, speculațiile imobiliare au înflorit, iar bancherii și-au frecat bucuroși mâinile, calculând câștigurile din dobânzi și comisioane. Mai mult, cu datoriile populației și ale firmelor au girat alte și alte împrumuturi, astfel încât, în relația cu marfa, banul a devenit o ficțiune, dar bancherii au câștigat sume reale de pe urma operațiunii. Numai că un om nu poate cumpăra în fiecare an, pe datorie, și încă și cu bani virtuali, o casă, două mașini, cinci plasme uriașe, bașca alte bunuri mai mărunte. Așa s-a făcut că la un moment dat piața s-a suprasaturat și s-a declanșat criza. Iar construcția a început să cadă cu repeziciune, din cauză că fusese bazată pe un fals, pe o minciună, adică pe sume ce nu existau în realitate, ci doar urmau să fie plătite, dar fuseseră contabilizate ca bani reali, existenți în seifurile băncilor.
Totalul acesta virtual a atins cote astronomice, din cauză că, așa cum scrie într-un  raport al eurodeputatei Arlene McCarthy, înaintea crizei băncile plăteau angajaților bonusuri conform profiturilor estimate: cu cât riscul era mai mare, cu atât creștea beneficiul potențial și, prin urmare, bonusul. Un director de bancă, de pildă, instalat în funcție cu doar trei săptămâni înainte ca banca să dea faliment a încasat 19 milioane de dolari pentru cele 15 zile lucrătoare cât a stat în funcție! Un altul a luat 54 de milioane de dolari în cinci ani, iar apoi, după ce sistemul s-a prăbușit, a fost propus pentru o primă de 20 de milioane de dolari. Altul a primit, din 2005 până în 2007, nu mai puțin de 362 de milioane de dolari! Și exemple mai sunt cu duiumul.
Culmea, nici după ce au primit bani de la stat, pentru a se salva, șefii băncilor nu au încetat să-și acorde bonusuri amețitoare. Un raport comandat de Casa Albă arată că 17 companii financiare au acordat celor din conducerea lor „stimulente” în valoare de nu mai puțin de 1,6 miliarde de dolari, în perioada de vârf a crizei economice. Nu doar în Statele Unite s-a întâmplat asta. Chiar în această lună, un cotidian britanic a publicat informații potrivit cărora marile bănci din acea țară au pus „deoparte” în primele șase luni ale acestui an fonduri de peste 5 miliarde de lire sterline pentru acordarea de bonusuri! Nu știu cum priviți dvs. treaba asta, dar mie mi se pare o obscenitate fără margini. Degeaba se vorbește, prin unele părți, despre ieșirea din criză, câtă vreme nu se pune stavilă acestui uriaș val de imoralitate. Fiindcă, pe măsură ce sectorul financiar își va reveni, dirijorii finanțelor din marile bănci vor acționa la fel ca înainte. Ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat.