O Conventie ca un Congres

Conventia Nationala Extraordinara a Partidului Democrat n-a consfintit doar bascularea de la social-democratie la… cum sa-i zic? populism? popularism?, semn ca pentru bravii nostri politicieni doctrina e un fel de soseta pe care o schimbi cand se murdareste sau cand nu-ti place culoarea; sau cand speri ca vei primi bani (europeni) pentru asta. N-a insemnat doar ridicolul situatiei in care, desi a trecut cu arme si bagaje de partea popularilor europeni, PD a pastrat ca sigla insemnul oficial al Internationalei Socialiste. N-a insemnat doar inscaunarea lui Emil Boc in functia pe care a ocupat-o interimar dupa plecarea Comandantului la Cotroceni. A fost, in primul si-n primul rand, un prilej de a proclama faptul ca Dumnezeu exista doar pentru a-l desemna pe Traian Basescu trimisul sau pe pamant. Mai modest, Papa e doar trimisul Sfantului Petru, daca nu ma insel.
De altfel, daca nu erau momentele de delir poltico-mistic, Conventia asta extraordinara ar fi putut fi lesne comparata, cu unul din congresele defunctului partid comunist, din ultimul deceniu al suprematiei lui Ceasca. Aplauze puternice, prelungite, scandari de lozinci, discursuri lemnoase, promisiuni, asigurari, sageti aruncate catre adversari si aliatii vremelnici… aproape tot tacamul. Iar cultul personalitatii lui Traian Basescu a imbacsit realmente sala. Depinde de noi ca Traian Basescu sa fie mandru! , a clamat noua unitate de masura in politica , Bocul. Iar un fost organizator de spectacole, ajuns intamplator si prin Parlament, a continuat: Dumnezeu l-a ales pe Traian Basescu! Dumnezeu i-a luat mintile lui Adrian Nastase si l-a trimis in confruntare directa la TV. Dumnezeu a ales drumul popular al partidului! . Vasazica, oamenii s-au dus ca prostii sa puna stampila pe marinar, cand el era deja ales prin gratie divina, era deja Unsul Domnului! Ma si intreb de ce mai e presedinte si nu Rege, Imparat, ca astia se considerau alesii Divinitatii, nu ai vulgului nemernic.
Evident, fostul si actualul subordonat al Unsului de la Cotroceni nu putea fi uitat. Cum nu putea fi cu nici un chip la acelasi nivel cu beneficiarul gratiei divine, i s-a rezervat o alta onoare: Emil Boc este imaginea lui Napoleon . Acuma, ramane o nedumerire: a carui Napoleon: a celui de la Austerlitz, a celui de la Waterloo sau a celui de pe insula Sfanta Elena? Intreb si eu, nu dau cu parul…
Las la o parte celelalte momente de acelasi gen, pentru a ma opri in final, doar la doua: umilirea liderului PNL de catre capii pedisti in fata a 4.000 de oameni si proclamarea faptului ca Traian Basescu va fi candidatul la Presedintie al PD in 2009, fara ca acesta sa-si exprime macar asa, de forma, intentia de a candida pentru un nou mandat. Una peste alta, nu credeam ca acum, in 2005, un partid care se pretinde democratic pana in maduva oaselor poate oferi un asemenea spectacol. Pacat…
Acest material este proprietatea site-ului Mytex.ro si poate fi preluat pe site-ul dvs doar cu citarea sursei prin afisarea linkului catre articolul din site-ul mytex.

