Nu disperati, stimati alegatori!

Scriam inca de acum cateva luni ca o alianta intre doua sau mai multe partide creata cu scopul declarat de a castiga alegerile nu are decat foarte mici sanse sa reziste si dupa indeplinirea acestui obiectiv si, mai mult, sa guverneze eficient. La vremea aceea, unii fundamentalisti portocalii mi-au reprosat ca prea le vad pe toate in negru, ca n-am nici un motiv (desi aveam, si le-am si precizat) sa scriu asa ceva si ca ii fac concurenta „profetului din Damaroaia”, cum e poreclit Brucan. Altii au mers mai departe, si, in logica politrucului mioritic, au insinuat ca fac, cumva, voit sau nu, jocurile PSD. Exact asa cum insinuau unii pesedisti brasoveni, cand erau la putere, ca, prin articolele pe care le scriam atunci, fac jocurile liberalilor si pedistilor. Chestiile astea ma fac sa dorm linistit: inseamna ca, scriind ce gandesc, nu fac jocurile nimanui, nici macar fara sa-mi dau seama. Cand te umplu de reprosuri cei de la putere, care te laudau cand erau in opozitie, iar cei care au pierdut puterea te aplauda dupa ce te injurasera inainte, inseamna ca nu tu ai o problema, ci ei, politicienii. Ei au obsesia de-a fi prezentati nu asa cum sunt, ci asa cum vor sa para, ei sunt dominati de teoria conspiratiei, ei vad peste tot numai inamici si agenti de influenta ai acestora. In fine…
De atunci si pana acum, Alianta D.A. si, inevitabil, coalitia de guvernamant au scartait tot mai tare din incheieturi. Contrele dintre democrati si liberali, dintre conservatori si democrati, dintre udemeristi si restul au devenit aproape zilnice, ca si interventiile si sforariile prezidentiale. Si, ca orice chestie care se repeta atat de des, raca asta se transforma, pentru tot mai multa lume, in ceva monoton, care agaseaza si enerveaza.
Politicienii din coalitia la putere parca traiesc, insa, in alta lume. Nu-si dau seama sau pur si simplu nu-i intereseaza ca n-au fost votati pentru a-si face unul altuia zile fripte, a se fitili si-a se balacari, ci fiindca o parte importanta a electoratului se cam saturase de guvernarea pesedista, cu baronii ei cu tot, si-a sperat ca liberalii si pedistii sunt macar nitel mai cinstiti, mai capabili si mai doritori sa aduca putin bine in vietile oamenilor. Si, pentru a fi corecti pana la capat, e de spus – sau de repetat – ca daca Traian Basescu nu iesea presedinte, liberalii si pedistii ar fi fost, aproape sigur, tot in opozitie, iar la guvernare ar fi ramas PSD plus UDMR plus umanisto-conservatorii lui Voiculescu. Si, bineinteles, Basescu stie si el asta, ceea ce-i da un motiv in plus sa se comporte ca un autoritar comandant de nava, care nu vrea sa auda nici musca atunci cand iese pe punte sa vada daca ordinele sale sunt indeplinite intocmai si la timp, chiar daca ar duce la scufundarea navei. Numai ca…
Numai ca apetenta presedintelui de-a conduce totul cu o mana de fier, generand crize si parand apoi ca intervine pentru „rezolvarea” lor, ca si cand altii le-ar fi creat, nu este un gest al unui lider politic interesat ca treaba sa mearga bine, ci al unuia care isi urmareste doar propriile interese: castigul de imagine si acapararea a cat mai multa putere. Practic, Traian Basescu nu si-a incetat campania electorala dupa ce a invins in alegeri, ci a continuat-o si o continua cu asiduitate. De asemenea, n-a incetat decat formal sa fie presedintele PD; in realitate, tot el e seful acestui partid, pe turta caruia trage spuza lovind in liberali. Iar PNL-istii care au ajuns sa declare public ca tensiunile din Alianta sunt provocate de Basescu nu fac decat sa confirme ceea ce se observa de pe la inceputul verii.
Practic, seful statului lucreaza de zor atat la propria sa statuie, cat si la impingerea PNL fie spre inglobarea sa in PD, fie spre periferia politicii romanesti, dupa „modelul” PNTCD. Nu-i vorba, si liberalii isi merita soarta, chiar daca in ultima vreme au inceput sa dea oarece semne de revolta. Ce lipseste din toate aceste ecuatii si miscari de trupe? Cine este lasat deoparte, in toata aceasta invalmaseala,
ca si cand n-ar exista? Daca nu stiti, uitati-va in oglinda, stimati alegatori! Veti vedea acolo raspunsul. Nu disperati, insa: cu cateva luni inainte de urmatoarele alegeri vi se vor face iarasi declaratii de dragoste si vi se vor livra noi vagoane pline cu aceleasi promisiuni.