Noul Gestapo (II)

 Emiterea a zeci de mii de decizii de impunere către minori, pentru plata contribuției la Sănătate pe alocațiile pentru copii, despre care scriam ieri, reprezintă doar o picătură din universul kafkian de contradicții, birocrație ucigătoare, aberații, prostii, abuzuri, rea-voință, reprezentat de sistemul românesc al asigurărilor de sănătate. Zeci, poate sute de mii de oameni respectabili au fost puși, la grămadă, de Casele de Sănătate, pe așa-numitele „liste ale rușinii”, fiind astfel expuși oprobriului public, cu tot cu datele personale protejate, în teorie, de lege. Știu revoltător de multe cazuri de oameni onești care au fost și unii încă sunt amenințați, hărțuiți, executați silit, lăsați fără mijloace de subzistență – prin poprirea conturilor în care își primeau salariile sau pensiile, în disprețul legii care interzice blocarea întregului venit. Și mie mi s-a blocat contul personal, chiar în timp ce pe rolul instanței figura un proces având ca obiect tocmai suspendarea executării silite, până la judecarea cauzei de fond – anularea așa-zisului debit, ca nelegal.  

Știu cazuri de oameni care au primit adeverințe de la Casa Asigurărilor de Sănătate certificând faptul că nu au debite la Fondul de Sănătate, iar peste câteva săptămâni s-au trezit cu plicuri conținând atât somații, cât și titluri executorii (procedură nelegală) pentru… datorii la Fondul de Sănătate! Cunosc oameni care au fost, la fel, somați să achite contribuții la Sănătate „aferente” unor amărâte de premii câștigate de copiii lor la concursuri organizate în tabere școlare! Știu persoane care cotizează conștiincioase la Sănătate, dar au avut surpriza să afle că figurează drept neasigurate! Ca și oameni cărora li s-a pretins să mai plătească o dată contribuția pe care o plătiseră, dacă nu au păstrat chitanța doveditoare… că, deh, a ține corect evidența excede, de multe ori, competențele unor angajați ai statului.   

Cunosc cazuri, inclusiv în familia mea, în care așa-zișii datornici au câștigat procese cu Casa de Sănătate și cu ANAF (pentru că prima instituție a amorsat această bombă socială, iar apoi Guvernul a pus detonatorul în mâinile ANAF); în unele situații autoritatea de lucru judecat n-a fost recunoscută, iar în altele oamenii care fuseseră hărțuiți de funcționarii statului nu au primit nici măcar un cuvânt de scuză…

Situația aceasta absurdă, a unui sistem al asigurărilor de sănătate care îmbolnăvește, nu este de ieri-de azi. Durează de mai mulți ani. Premierul Ponta vrea să ne facă să credem că abia acum a aflat. Fie și așa. Va reuși, însă, să depășească faza de agent tardiv-constatator și, împreună cu Parlamentul, să îndrepte lucrurile, astfel încât legea să fie în favoarea asiguraților, nu împotriva lor și să nu mai permită abuzuri și tot soiul de interpretări? Iar instituțiile implicate să nu mai joace rolul de Gestapo în relația cu cetățenii?