Noul Gestapo (I)

E ceva de să-ți crape capul, nu alta: zeci de mii de copilași au primit (da, numele lor figurau la rubrica „destinatar”!) decizii de impunere de la Agenția Națională de Administrare Fiscală – structură guvernamentală ținând de Ministerul Finanțelor – prin care sunt înștiințați că trebuie să plătească contribuția la Fondul de Sănătate pe alocații, aferentă anului 2012! Concret, din cei 42 de lei pe care i-au primit lunar în decursul acelui an, bieții copii au de returnat statului câte 39 de lei, înmulțit cu 12 luni. Așadar, se poate spune că pentru 2012 le-ar mai rămâne o alocație lunară de… 3 lei! Iar printre „debitori” se numără minori cu dizabilități, copii de 4-5 ani… după cum se vede nimeni nu scapă de acest nou Gestapo în care a fost silită, se pare, să se transforme instituția statului român intitulată ANAF. Așa stând lucrurile, n-ar fi de mirare ca în curând să vedem și în maternități curieri care să pândească nașterea vreunui copil pentru a-i lăsa în pătuț o decizie de impunere de la ANAF, eventual însoțită și de somație și titlu executoriu, pentru plata contribuției la Fondul de Sănătate. Adică un fel de bir pentru că s-a născut.
Ulterior, după ce s-a aflat despre manevra asta, un director de la ANAF  s-a dezvinovățit spunând că „deciziile de impunere au fost generate în urma unor rulări ale unor programe emise de Direcția Generală a Tehnologiei Informației din cadrul ANAF”. De parcă asta ar fi vreo consolare! Culmea, există o lege care prevede că minorii sunt înscriși GRATUIT în sistemul asigurărilor de Sănătate. Dar, după cum se vede, „rulările de programe” sunt mai presus de lege. Iar „eroare informatică”, așa cum a sunat a doua scuză, e o chestie care se invocă prea des într-o țară în care unii au devenit nababi vânzând statului, foarte scump, programe și para-programe informatice.
Într-un final, a apărut și premierul Ponta, să ne spună că îi pare rău „că s-a trimis la copii să se plătească taxe pentru alocații” și că „este nevoie de debirocratizarea și desțelenirea tuturor inadvertențelor – ca să nu spun prostii – din legislație”. Păi, până acum, ce-au păzit și dumnealui, ca prim-ministru, și PSD, ca partid de guvernământ? N-au știut ce se întâmplă în ograda Guvernului? N-au avut habar de prostiile dintr-o lege? E grav, dacă e așa. N-au vrut să „desțelenească inadvertențele”? E și mai grav! Sau, poate, pur și simplu nu le-a păsat?
(continuare în numărul viitor)