Ne OMG-im?

Știți roșiile acelea de-o culoare aproximativă, care mie, unul, îmi inspiră din start ceva nesănătos? Acelea care nici nu miros a roșie, nici n-au gust de roșie, ci unul mai dubios… Cineva care mai mănâncă așa ceva, că le găsește din belșug la supermarket ( ba chiar și în piață, la „țărani”!) în orice anotimp, mi-a zis că uneori gustul lor aduce cu acela de pește de crescătorie. Alteori i se pare că mănâncă celuloză. Dar cumpără în continuare, că, deh, scrie pe etichetă că sunt roșii? Roșii sunt atunci!
Întâmplarea face să fi văzut cum se produc roșiile astea, chiar în țara de unde se importă în România. Plantele cresc  întinse pe niște sârme susținute de niște pari, iar rădăcinile nu stau în pământ, ci într-un soi de recipiente de plastic unde este o soluție compusă din apă și chimicale. Un cunoscut mi-a spus că, în aceeași țară, a văzut o „fermă” asemănătoare, numai că în loc de recipiente rădăcinile plantelor ședeau în niște jgheaburi din beton pline tot cu apă plus chimicale. Păi, cum să aibă miros și gust de roșii dacă nu cresc precum roșile? Vorba cuiva, nici muștele nu se așază pe ele!
De brânza care scârțâie în gură și îți dă senzația că mănânci plastic, ce spuneți? Dar de mezelurile în care 80% din ingrediente sunt chimicale? Dar de usturoiul mutant, de carnea plină de antibiotice și hormoni de creștere și în plus injectată, să țină mai mult și să tragă la cântar, bașca dată cu un colorant, să aibă „aspect comercial”? Dar de porumbul, soia, cartofii, sfecla ș.a.m.d. care au suferit mutanții genetice și al căror consum este și el – după părerea mai multor specialiști – dăunător sănătății? Întreb, fiindcă România a fost printre primele (și puținele) țări din lume care au permis cultivarea organismelor modificate genetic (OMG), în 1997, la doar un an după introducerea lor pe piață. După intrarea în UE, autoritățile de la București au fost nevoite să se conformeze legislației Uniunii, care a interzis, la 1 ianuarie 2007, cultivarea OMG. Cu toate acestea, organizații non-guvernamentale au tot descoperit, de-atunci până anul trecut, locuri în care, ferite de ochii lumii, existau culturi transgenice.
De ce scriu toate astea? Pentru că președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso intenționează să forțeze autorizarea cultivării OMG pe teritoriul UE, deși a mai încercat o dată, anul trecut, suferind un eșec de proporții: 22 din cele 27 de state i-au respins propunerea. Și în pofida faptului că un comitet științific european a declarat inoportună autorizarea dorită de dl. Barroso. De ce insistă, totuși? Simplu: companiile care produc OMG fac un lobby foarte puternic. Și, la urma urmei, vorbim de afaceri de multe miliarde de euro. Ce mai contează sănătatea, ce mai contează consecințele negative pe termen lung asupra mediului? Banul contează! La urma urmei, ne modificăm genetic cu toții și încheiem povestea!