Mastodontul numit TVR

A trecut o lună și jumătate de la demiterea de către Parlament a președintelui-director general al Televiziunii Române, și tot dl. Alexandru Sassu o conduce! Acuma, chipurile, nu mai e prezident-director „plin”, ci doar „interimar”. De ce e păstrat, oare, când sub șefia sa postul public de televiziune a ajuns, practic, o vizuină din care ies la iveală tot soiul de exemplare rocambolești, bizare, deprofesionalizate, ridicole, interesate politic și/sau financiar, care nu prea au de-a face cu slujirea interesului național și cu independența editorială, așa cum scrie în legea ce reglementează activitatea TVR?
De ce mai este păstrat actualul boss al televiziunii publice (televiziune publică mai mult cu numele și, probabil, pe considerentul că uzează de bani publici decât că slujește interesul public), când mandatul său a însemnat, printre altele, găuri financiare uriașe, an de an? Iată, în 2009, TVR a avut o pierdere de 48 de milioane de lei noi. În 2008, pierderea a fost și mai mare: 53,8 milioane RON. Asta, în condițiile în care în vistieria instituției intră sume uriașe: o alocație mai mult decât generoasă de la bugetul de stat, care se poate (și a fost, în cei mai mulți ani) mărită prin rectificări, venituri din publicitate și, firește, totalul impresionat strâns din taxa aceea percepută de la familii și firme, taxă ce figurează în factura la energie electrică. N-ai cum să n-o plătești, că altfel nu ți se acceptă achitarea facturii și te trezești fără electricitate! 
Veniturile totale declarate de TVR s-au cifrat anul trecut la 572 milioane de lei, adică peste 135 de milioane de euro! Asta, în condițiile în care onor conducerea instituției în cauză s-a plâns de lipsa banilor și a dat vina pe „situația economică extrem de dificilă”… Repet, pentru aceste rezultate (nu mai vorbesc de chestiunile editoriale, că nu mai terminăm până mâine)  este ținut în continuare, pe bani buni, actualul președinte-director general?
Chestiunea TVR mi se pare una care merită atenție fiindcă aici nu vorbim despre presă, la modul general, ci de o instituție la care, vrând-nevrând, cotizăm toți. Schimbarea actualului președinte-director general, deși necesară, nu rezolvă mare lucru, dacă nu este însoțită de găsirea unor răspunsuri corecte mai multor întrebări printre care: mai este adecvată legea ce reglementează funcționarea TVR?  Se justifică, mai ales în această perioadă de criză, fondurile uriașe de care dispune această instituție? De ce cheltuie mereu mai mult chiar și decât aceste fonduri uriașe? Pe ce și cu ce rezultate? Ce-i cu numărul impresionant de angajați – peste 3.500? Este absolută nevoie de șase posturi ale TVR, bașca un „canal experimental” , deși unele au audiență aproape nulă, adică nu interesează pe nimeni? Cine este de vină pentru faptul că deși cheltuie anual peste 100 de milioane de euro, TVR a ajuns să fie bătută, uneori, la audiență și de OTV?  Criza de acum poate fi și o oportunitate, măcar în ceea ce privește TVR: aceea de a restructura acest mastodont.