Marea nerusinare de final de an

In avanpremiera la seara de Ajun, sa zic asa, parlamentarii au purces sa-si fie Mosi Craciuni. Asa ca, intr-un glas si-intr-o unire (dovada ca in chestiunile pe care le considera importante, domniile lor trec si peste orgolii, si peste adversitatile politice) si-au votat la iuteala oaresce cadouri. In plus fata de cele pe care si le fac in restul anului. Fiindca, nu-i asa, ei binemerita, pentru „sacrificiile” pe care se lauda sau se plang ca le fac. Si, in mod sigur, unii sunt convinsi nu doar ca merita, ca li se cuvine, ci si ca natiunea ar trebui sa le fie recunoscatoare, sa le multumeasca in genunchi ca au acceptat, cu marinimie, sa-si voteze daruri de final de an.
Daca credeti ca asta e revoltator, probabil ca nu l-ati vazut pe fratele lui C.V. Tudor, deputatul Marcu Tudor, uitandu-se ca la o insecta la o ziarista ce avusese nemaipomenitul tupeu sa-l intrebe daca el crede ca merita puzderia de avantaje pe care ocupatii fotoliilor parlamentare si le-au propus, votandu-le apoi plini de entuziasm. „Auzi, fetico, sa stii ca eu iti platesc salariul. Asa sa stii!”, s-a strofocat pensionarul de lux, de parca l-ar fi strans cineva de gat. Cum ar veni, extrapoland, nu noi, contribuabilii de pe care statul (gratie legilor votate in Parlament) ia sapte piei, le platim „alesilor natiei” indemnizatii, diurne, sume forfetare, masini, carburanti, telefoane mobile, abonamente la clasa intai pe tren, televizoare cu plasma, laptop-uri, excursii in strainatate, mancare aproape gratis, cazare la hoteluri de lux si alte alea… Nu, dupa parerea ferma a deputatului Marcu Tudor, ei, parlamentarii, ne platesc noua salarii! De unde, dom’le? Chiar au ei atatia bani? Inseamna ca si-au falsificat declaratiile de avere! Sau, mai stii, poate onor insul s-o fi referit la ziaristi; insa chiar si daca ar plati doar salariile acestora, tot ar fi o suma importanta. Ar mai fi o varianta: ca deputatul Tudor sa se fi gandit ca parlamentarii sunt „obiectele muncii” unor gazetari, care isi castiga banii scriind si vorbind despre circul din forul legislativ, despre chiulul de-acolo, despre inselatoriile de la votul electronic, despre modul in care se risipeste banul public, despre maimutarelile unor insi care se dau importanti, despre afacerile pe care le invart si influentele pe care le exercita gratie carnetelor de partid si insignelor de parlamentari. Daca la astea s-a gandit si-a vrut sa le spuna metaforic, atunci da, are dreptate!
Revenind la cadourile pe care si le-au facut parlamentarii, trebuie spus ca evenimentul s-a consumat marti; trei ceasuri rele pentru contribuabili, trei ceasuri excelente pentru senatori si deputati. Sedinta s-a bucurat de o prezenta si o disciplina nemaiintalnite decat de vreo doua-trei ori pe an, cand membrii forului legislativ isi aproba marii de venituri si noi achizitii, pentru satisfacerea mofturilor pe care le au. Pe bani publici, bineinteles.
N-au fost nici discutii in contradictoriu, nici certuri, nici dezbateri indelungi, cu argumente pro si contra. Toata lumea, indiferent de partid, a fost pe aceeasi lungime de unda: sa-si dea pensii suplimentare de zeci de milioane de lei lunar, sa prevada majorarea lor in aceeasi luna in care se indexeaza sau se majoreaza indemnizatia de parlamentar, sa-si mareasca diurnele la 800.000 de lei vechi pe zi, inclusiv pe durata vacantelor parlamentare, sa-si doteze familiile cu pasapoarte diplomatice… A fost o sedinta fructuoasa, ce mai! Noul statut care consfinteste noile privilegii a fost votat in juma’ de ora! A doua zi, obositi, domnii parlamentari
n-au mai fost de gasit in sala de sedinte. Dupa indelungi cercetari, au fost descoperiti, totusi: se inghesuiau la casierii, sa-si ia banii. Pe urma, in graba mare, au plecat in vacanta.