Mai rau decat Conventia!

La instalarea actualei puteri, dupa formarea coalitiei guvernamentale, noi, astia, mai carcotasi, ne-am exprimat temerea ca nu cumva sa se repete situatia din vremea mandatului Conventiei Democrate, cand exercitarea in comun a puterii a insemnat in mare masura o insiruire de gafe, aberatii, dispute, scandaluri si crize politice. Am avut doua feluri de reactii la temerea asta. Prima, mai ponderata, a sunat cam asa: „Nu exista asa ceva! Promitem! Nu vom repeta greselile Conventiei. Am invatat din ele. Stati linistiti la locurile voastre!” etc.. A doua a fost o reactie bascalios-revoltata, gen: „Da’ ce treaba aveti voi, ma? Nici
n-am pus bine mana pe putere si ati si inceput sa latrati? Auzi la ei, cica isi exprima temerea! Ha-ha-ha! Baaai, exprimati-va mai bine temerea de ce-o sa patiti voi daca nu va potoliti si ne mai bazaiti mult! Ia, mucles si vedeti-va de alte treburi, ca s-ar putea sa ne enervam! Ce tot ii dati cu aia… Conventia aia? A fost, a trecut. Si-a trait traiul, si-a mancat malaiul!”.
Din pacate, insa, nici unii, nici altii dintre politicienii puterii care au reactionat ca mai sus n-au avut dreptate, ci tot noi, carcotasii. Prestatia reprezentantilor puterii ne face sa ne amintim cu nostalgie de guvernarea CDR. Ceea ce se intampla atunci era parfum pe langa manariile, mahalagismele si frichineala – pardon de expresie – dintre partidele din coalitie, dintre unii politicieni din acelasi partid, dintre Mona Musca si liberali, dintre Basescu si Tariceanu, dintre Basescu si Voiculescu, dintre Basescu si restul lumii, cu exceptia yesmenilor sai din PD…
Programul si scopurile liderilor politici de la putere, cu alte cuvinte „agenda” lor, cum se spune in limbaj asa-zis mai elevat, difera in totalitate de „agenda publica”, adica de ceea ce asteapta populatia de la ei. Agenda celor de la putere e prea plina de scopuri politicianiste pentru a mai incapea si altceva in ea. Si nici macar „agenda” asta a lor nu sunt in stare sa si-o urmareasca. Asistam, de pilda, de cateva luni, la un circ penibil, acela de incercare de schimbare a lui Adrian Nastase (si, in secundar, a lui Nicolae Vacaroiu) din functia de la Parlament. Culmea acestui penibil a fost atinsa acum doua zile, cand trebuiau discutate modificarile Regulamentului Camerei Deputatilor, de natura a permite debarcarea lui Nastase de la sefia acestui for. Planurile coalitiei la putere au fost insa date peste cap nu de opozitie, ci chiar de propriii parlamentari! Vreo 30 de pedisti si liberali n-au reusit sa se trezeasca la timp nici macar pentru a ajunge la o sedinta atat de importanta pentru partidele lor. Pai, daca insii astia sforaie chiar si atunci cand e ordin strict de la liderii lor sa se trezeasca, atunci chiar ca n-are nici un sens sa ne asteptam sa fie treji atunci cand, de pilda, ar trebui sa propuna si sa voteze legi. De-aia si este bulibaseala asta legislativa, ca e pusa la cale de niste adormiti! Niste insi care in schimbul sforaitului primesc o gramada de bani din banii nostri! Pai, n-au meritat sa-si bata dusmanul Nastase joc de ei, sa-i ironizeze crunt? Nu-i asa ca nici macar pe vremea Conventiei nu s-a intamplat un episod atat de ridicol?