Locuri fruntașe

România nu este chiar coada cozilor la orice în Europa! Ba chiar există  domenii la care suntem pe primele locuri între țările Uniunii Europene! De pildă suntem în fruntea clasamentului statelor UE unde locuitorii au cea mai mică speranță de viață. La capitolul cea mai mare rată a mortalității, ocupăm locul secund, după Bulgaria, iar la mortalitate infantilă România este pe prima poziție.   

Lăsând, deocamdată, la o parte aceste statistici macabre, să mai dăm un exemplu: țara noastră este fruntașă în privința creșterii costului forței de muncă. Media acestui indicator la nivelul Uniunii Europene este doar cu puțin mai mare de un sfert din nivelul consemnat în România.

Cum a crescut atât costul forței de muncă la noi? Ne spune Eurostat-ul, adică statistica oficială a UE: „echilibrat”, cică! Aproximativ jumătate din creștere se datorează măririi salariale (în primul rând la bugetari), iar  cealaltă jumătate reprezintă „alte taxe”. Cu alte cuvinte, a crescut taxarea forței de muncă, de data asta nu doar în sectorul bugetar, ci peste tot. Asta se traduce prin faptul că firmele private trebuie să dea mai mult statului pentru fiecare salariu pe care îl plătesc. Iar într-o perioadă în care economia e blocată, în care nepăsarea guvernamentală față de această problemă retează orice speranță de redresare în viitorul apropiat, suprataxarea muncii nu duce decât la scăderi de salarii, dispariția de locuri de muncă și/sau refugierea în economia subterană ca unică șansă de supraviețuire a multor firme. Încă o observație: din cauza halului în care este guvernată România, ceva forță de muncă mai avem, încă, costul cu munca, iată, crește, numai de muncă nu prea mai e. Aproape nimeni nu mai angajează. Și când se mai anunță două-trei locuri de muncă, sunt aproape în exclusivitate, pentru străinătate sau prin baruri, restaurante, magazine, pensiuni sau cluburi de noapte. Job-uri nesigure. Firesc, pe undeva, din moment ce producția s-a dus de râpă și am ajuns să importăm și chibrituri, agrafe, hârtie, cuie și ace de cusut. Uite-așa se cam fâsâie și legenda conform căreia România e atractivă pentru investitori prin aceea că aici costul cu forța de muncă e redus. 

Spre deosebire de noi, media Uniunii Europene indică faptul că taxarea muncii a crescut mai puțin decât salariile. Mai aproape de noi, la vecinii bulgari, creșterea anuală a costului forței de muncă este semnificativ mai redusă. Și acolo s-au majorat salariile, dar costurile non-salariale (taxarea) au crescut extrem de puțin. Altă gândire! Cine continuă să se uite de sus la bulgari și să creadă că ei sunt dotați doar cu cefe groase și-s mai înceți la minte ar face bine să-și reconsidere poziția.