Leacuri de criză

Acum, după ce polițiștii au rămas fără Tobă și Șoric taman în prag de decembrie, primind în schimb Popă și Dascăl, probabil în încercarea de a exorciza demonii din instituție și de a înturna Internele către calea cea dreaptă, putem, în așteptarea fericitului  – deși improbabilului – succes al încercării, să ne ocupăm și de altceva. Spre pildă, de faptul că recesiunea nu vrea și pace să urmeze îndemnul pe care cei de la „Cațavencu” l-au lansat deunăzi: „Ieși afară, criză ordinară!”.  Scriam într-una din zile despre raportul Băncii Mondiale potrivit căruia România și Letonia sunt singurele țări ex-socialiste din Uniunea Europeană care vor înregistra scăderi economice în acest an. Cu deosebirea că letonii au avut, în 2008 și 2009, cea mai mare cădere din lume, de minus 25%! Iar de acolo, la finele lui 2020, se estimează că vor avea doar minus 0,4%. Adică mai bine decât România, pentru care se prognozează minus 1,5%…  
De ce am ajuns în situația asta, de-a fi cei mai prăpădiți din UE, despre ce-ar fi de făcut și ce-ar fi de evitat s-a tot vorbit, se vorbește și se va mai vorbi multă vreme, că la sporovăială suntem campioni mondiali. Politicieni, economiști, finanțiști, diverși comentatori, înstăriți mahări sindicali, alți inși cu profesii incerte, fetele de la televizor care se răstesc la invitați și dau impresia că mai au foarte puțin și îi iau la palme se ocupă de subiect dis-de-dimineață până hăt în creierii nopții. Așa că  mai bine hai să vedem cum procedează alții. Guvernul de la Budapesta, de pildă, a renunțat la varianta îndatorării în continuare la FMI și, la pachet cu asta, la aceea de a pune întreaga povară a recesiunii pe spinarea populației și a firmelor autohtone mici și mijlocii, cum au făcut guvernanții noștri. În schimb, a judecat astfel: e corect ca într-o perioadă de criză gravă, anumite companii mari, cu poziție monopolistă pe piață și, îndeobște, cu capital străin, să prospere pe seama jupuirii celorlalți, care abia își duc zilele? Nu e corect. Corect este să fie solidare cu populația și restul firmelor și să preia și ele o parte din povara recesiunii. În consecință, a decis să oblige băncile, companiile de distribuție a energiei, cele de telecomunicații și pe marii retaileri la o contribuție suplimentară. La noi… dar știți cum e la noi, ce să vă mai amărăsc și eu.
În Georgia – țară care nici nu e membru UE – șef al Guvernului e un tinerel (avea 28 de ani când a preluat funcția). Filosofia lui e simplă: „nu avem petrol, nu avem gaze, așa că singura nișă posibilă era să aducem investitori străini”. Cum? Făcând mediul de afaceri transparent și prietenos. Acolo sunt doar șase taxe, clare, ușor de calculat, astfel încât să nu poată fi interpretate de funcționari. Potrivit organizației Transparency International, Georgia este țara în care politicile publice și procedurile sunt printre cele mai transparente din regiune și chiar în comparație cu Europa. Când criza a redus fluxurile de capital, Guvernul de la Tbilisi s-a orientat și el către instituții financiare internaționale, dar a căutat să nu depindă doar de una sau două. Și, mai important, le-a spus: „nu ne dați ideile voastre, venim noi cu ale noastre”.
Iată, deci, că se poate și altfel. Da, dar țările acestea chiar au premieri…