Leac de criză

Să spunem că aveți o mică afacere: un magazinaș de pe urmă căruia trăiți împreună cu familia. Cum afacerea asta n-a fost gândită de la bun început drept una chitită pe profit, ci mai degrabă drept un mijloc de subzistență, care asigura salarii membrilor unei familii, dar de pe urmă căreia statul câștigă și el, oricum – din impozite, taxe și alte contribuții la bugetele centrale și locale  -, nu vindeți produse de lux și nici nu practicați adaosuri din acelea nerușinate. Clientela dvs. este formată în marea majoritate din oameni cu venituri  modeste, la care se adaugă, cam jumătate din ponderea primilor, persoane cu venituri apreciate drept medii în România (dar care în Occident ar fi încadrate în grupa celor cu venituri mici).
De anul trecut, ați observat că vânzările scad. Criză, lumea nu mai are atâția bani, cumpănește și socotește de zece ori înainte de-a cumpăra ceva. Clientela se împuținează, iar cei care vă mai trec pragul magazinului se rezumă de obicei să cumpere strictul necesar și uneori nici acesta. Vă confruntați cu o situație aproape de limită, riscați să nu mai puteți face față cheltuielilor și să fiți nevoiți să închideți firma care asigura venitul familiei. Ce faceți? De dat afară angajați nu prea poate fi vorba, din moment ce aceștia sunteți chiar dvs., soția, și cei doi copii. Așa încât, probabil, pentru a salva afacerea, reduceți alte cheltuieli. Nu mai cumpărați atâtea sorturi de marfă și în aceleași cantități, vă orientați spre produse de primă necesitate. Căutați furnizori care au prețuri mai mici și care acceptă plata la 10-15-30 de zile de la livrare. Și reduceți adaosul comercial, să zicem de la 30-40%, la 20-25%. Firește, toate înseamnă diminuarea importantă a veniturilor, dar între asta și a închide firma, adică a avea zero venituri nu cred că ați ezita foarte mult să alegeți.
Există, însă și o altă rețetă de supraviețuire în aceste crunte timpuri de criză. Ați dat piept cu ea îndeosebi în marile magazine, unde prețurile unor produse – îndeosebi alimentare, că astea se cumpără, lumea trebuie să mănânce – cresc și tot cresc. Statistica spune că numai în primele săptămâni ale acestui an carnea de pui s-a scumpit cu 2,5-3 lei pe kilogram, carnea de porc – cu 3-3,5 lei/kg, mezelurile – cu 3 lei, unele sortimente de fructe și legume – cu 1-1,5 lei ș.a.m.d. Toate acestea nu față de ianuarie 2009, ci față de decembrie 2009…  Dacă îi întrebi, reprezentanții acestor magazine dau vina pe producători (deși puțini dintre aceștia sunt din țară, fiindcă 70-80% din alimente se importă). Producătorii se apără invocând – pe bună dreptate, nu atât majorarea costurilor de producție, cât taxele și suprataxele aberante, în unele cazuri – impuse de „dictatura” supermarketurilor. Cine are de suferit cel mai mult, se cunoaște…   
Ca un contraexemplu, în țări occidentale, unde populația are venituri mult superioare nouă, prețurile unor produse alimentare a scăzut cu până la 50% în decursul anului trecut. Altă lume!