La pachet

Am avut noi, romanii, parte de multe feluri de guvernare: aceea a partidului-stat aflat la discretia cuplului Ceausescu, aceea a feseneului care a promis in ianuarie ’90 ca nu se va transforma in partid si nu va participa la alegeri, pentru ca, patru luni mai tarziu, sa faca exact pe dos si – chiar daca si-a schimbat numele dupa aceea – sa nazuiasca sa ia locul defunctului pecereu, ca partid-stat. Am mai avut guvernarea cederisto-pedisto-udemerista, care s-a remarcat printr-un jalnic si dureros amatorism, printr-o jalnica si dureroasa stupizenie (dureroasa pentru noi, simplii cetateni, nu pentru ei, politicienii si clientii lor). Am avut guvernare pesedista, cu baronii ei cu tot, iar acum avem guvernare de Alianta, mai mult BA decat D.A., cu doua plombe ramase de la fosta. Am avut guvernari prin decrete, prin japca si spaga, prin ordonante, hotarari si ordine de Cabinet.
Pe cand erau in opozitie, pedistii si liberalii acuzau pana la pierderea vocii pesedeul ca practica guvernarea prin ordonante, deposedand astfel Parlamentul de functia sa principala, aceea de for legislativ. Ei, conform cutumei politicienilor bastinasi, odata ce-au preluat ei puterea, au uitat brusc ce vorbeau
si-au inceput sa faca exact ceea ce le reprosasera adversarilor. Nu sunt suta la suta sigur, insa cred ca numarul de ordonante si hotarari de Guvern emise in acest an e comparabil cu cel din primele noua luni ale mandatului trecut. Daca nu cumva e mai mare…
In afara de asta, coalitia la putere incearca sa impuna, iata, un nou mod de-a administra tara: guvernarea la pachet. E vorba si despre „pachetul” PNL-PD-UDMR-PCR, desi se desface din ce in ce mai tare pe la incheieturi, dar mai ales despre guvernarea nu prin legi, ci prin asa-numitele „pachete de legi”, pentru care Guvernul isi asuma sau e presat sa-si asume raspunderea. Si asta e o modalitate de-a ocoli dezbaterea parlamentara, aducerea de amendamente si votul. Daca nu se introduce o motiune de cenzura impotriva pachetului de legi sau daca se introduce, dar n-are succes, respectivul „pachet” se considera adoptat in mod automat, in forma initiala.
In prezent, se tot agita apele cu „pachetul privind reforma in Sanatate”. Asta e mai periculos decat precedentele, fiindca, dupa cum a fost gandit de neuronii proaspatului ministru Nicolaescu, nu inseamna decat re-centralizarea sistemului sanitar. El a fost caracterizat de marea majoritate a celor ce
l-au lecturat ba drept „un act de inchizitie sanitara”, ba drept unul ce „mimeaza reforma” si e „mai rau decat legile lui Ceausescu”, avand chiar prevederi anticonstitutionale. Numirea directorilor de spitale direct de Minsterul Sanatatii (nici macar comunistii n-au recurs la asa ceva) ii va transforma in niste marionete ale ministrului. Mai mult, Nicolaescu vrea sa dea si sa retraga acreditari dupa cum vor muschii sai si sa numeasca pana si sefii de sectii din spitale!!! Mai ramane sa dicteze si cine sa ocupe posturile de portar si femeie de serviciu! Lipsa referirilor la imbunatatirea actului medical denota dezinteres si fata de medici, si fata de pacienti. Acelasi personaj vrea sa interzica unui medic de spital sa fie si director, desi nu exista o asemenea incompatibilitate. Vrea sa controleze pana si o organizatie profesionala, nonguvernamentala, precum Colegiul Medicilor! In viziunea lui Nicolaescu pana si universitatile de medicina ar trebui sa fie niste apendice ale Ministerului Sanatatii!!!
Un membru al Partidului National Liberal incercand din rasputeri sa reinstaureze controlul absolut al statului, iata ceva ce contravine flagrant doctrinei acestui partid si ii face sa se rasuceasca in morminte pe stramosii liberali! Si, daca „pachetul” asta va ajunge in Parlament in forma izvorata din pesterile gandirii nicolaesciene, nu-i deloc exclus ca nu doar opozitia, ci si destui parlamentari ai puterii sa voteze impotriva. Caz in care baiatul asta arogant, care habar n-are in ce s-a bagat (o sa revin cu exemple, daca va fi cazul), ar putea avea pe constiinta (ha-ha-ha, ce-i aia?) caderea Guvernului condus de seful sau de partid. Ar mai fi o solutie: sa fie demis de urgenta sau sa i se porunceasca sa-si puna in aplicare amenintarea ca va demisiona daca nu i se va accepta „reforma”. Nu de alta, dar se pare ca Sanatatea a cazut din lac in put: a scapat de Cinteza ca sa dea peste Nicolaescu. Asta da ghinion!