Halal corectitudine!

Vasazica, in numele unei „corectitudini politice” tinzand tot mai mult spre stupizenie, liderii occidentali si alti insi importanti de pe-acolo mai au putin si interzic Craciunul, chipurile de teama ca ateii si oamenii de alte religii decat cea crestina sa nu se simta ofensati, discriminati sau mai stiu eu cum. Era sa scriu „sa nu se simta, vezi, Doamne, ofensati”, dar n-ar fi fost „politically correct”. Si, la cat sunt de ahtiati politicienii nostri sa imite Vestul, mai ales in rele, n-ar fi exclus ca in curand sa ni se bage si noua pe gat „corectitudinea” asta. Mai ales ca deja am importat unele obiceiuri, gen Halloween ori Thanksgiving Day, care n-au nimic de-a face cu traditiile noastre si nu-s nici macar la fel de frumoase ca ale noastre, dar pe care multa lume incepe sa le sarbatoreasca mai abitir. Deh, ale noastre sunt „de la tara”, pe cand celelalte-s „trendy”, „cool” sau mai stiu eu cum.
Asadar, britanicii „corecti” nu mai zic Christmas, ci „Winterval”, cum ar veni intervalul de iarna. In unele scoli, elevilor, nu li se spune nimic despre sarbatoarea crestina, in afara de faptul ca e prilej de cumparaturi si petrecere, in schimb sunt initiati cu obstinatie in sarbatorile altor religii; crestinismul, adica religia in care s-au nascut cei mai multi dintre ei, a fost pus la index. Nici in Statele Unite lucrurile nu stau altfel. Oficialitatile, in frunte cu presedintele, se feresc ca de foc sa ureze „Craciun fericit” sau sa foloseasca expresia „pomul de Craciun”; nu, ei ureaza „sarbatori fericite” atunci cand prezinta oficial „bradul de sarbatoare”. Multi politicieni, comercianti si alti oameni de afaceri le urmeaza exemplul. Se consuma mult timp si se ard multi neuroni pentru a gasi tot soiul de formule prin care sa se evite cuvantul „Craciun”. In schimb, cu sarbatorile altor religii nu-i nici o problema. Ele nu sunt evitate, ci promovate. Tot in numele „corectitudinii”, desigur…
Abordarea asta se manifesta plenar, sa zic asa, nu de azi-de ieri, si nu doar in privinta sarbatorilor crestine. Conceptul de „corectitudine politica” a fost lansat acum vreo 13-14 ani si de atunci face victime si da nastere la aberatii pe banda rulanta. N-ai voie, in unele tari de la vest de noi, sa spui despre cineva ca e negru, galben sau mulatru, supraponderal sau uscat ca un tar, circumcis, barbos, chel, pletos sau cum l-a facut Dumnezeu. Nu. Poti fi dat in judecata pentru asta si pierzi procesul in doi timpi si trei miscari. Pentru a fi „corect” trebuie sa spui ca oameni de felul acesta sunt „diferiti”. Atat. Si astea sunt doar cele mai nevinovate exemple. Ati auzit de „mentalism”, „adultism” si „lookism”? Eu nu, pana n-am citit niste texte de Umberto Eco. Sunt trei termeni la putere in unele universitati americane, de peste un deceniu, tot in numele „corectitudinii politice”. Daca ii dai cuiva de inteles sau ii spui de-a dreptul ca iti este inferior din punct de vedere intelectual (sau ca ii este inferior lui Einstein, de pilda) comiti crima de „mentalism”. Daca ii ceri unui tanar respect pentru cei mai in varsta sau te impui in fata sa pe baza datelor de stare civila, te faci vinovat de infractiunea de „adultism”. Iar daca ii sugerezi interlocutorului ca nu-i tocmai idealul de frumusete umana, il discriminezi pe baza aspectului fizic, deci pacatuiesti prin „lookism”. Daca se continua asa, e foarte aproape ziua in care daca unui mos barbos i se va interzice sa concureze pentru un titlul de miss, organizatorii concursului vor fi acuzati de „sexism” si „tinerism”. La fel, daca unei babe stirbe i s-ar refuza rolul de Terminator sau Rambo. Halal „corectitudine”!