„Hai să ne haidem!”

PSD și-a schimbat liderul și vrea să ne facă să credem că și-a schimbat și năravul. Și ce stratagemă puteau pune la cale baronii și restul aristocrației din acest partid, în încercarea de-a arăta nației că
s-au făcut social-democrați de-adevăratelea, până-n măduva oaselor, profund interesați de soarta țării și compătimind cu poporul asuprit? Păi, cea mai ieftină, mai ales că PSD are o gaură de multe milioane de euro, după costisitoarea campanie electorală al cărei singur rezultat a fost că onor candidatul Geoană și, pe cale de consecință, partidul s-au făcut de râs. Ce poate fi mai ieftin de 1 Mai (sărbătoare fără culoare politică, a tuturor, pe care social-democrații tot încearcă să și-o treacă în proprietate) decât să-și lipsească simpatizanții și pe alți poftitori de micii și berea pe care „tradițional”, vorba eminentului intelectual Marean Vanghelie, le dădeau de pomană prin parcuri?
Anul ăsta, vasăzică, partidul roșu a anunțat cu surle și trâmbițe că pomanagiii trebuie să înghită-n sec: nu se mai dau mici și bere, ci se organizează proteste în Capitală și în mai multe reședințe de județ, însoțite, firește, de conferințe de presă, nu care cumva să rămână momentul „nemarcat”. Așa încât dl. Vanghelie, că tot vorbeam despre dânsul, va trebui să-și modifice repertoriul și să treacă de la „opriți grătarele, vorbește domnu’ Geoană!”, la „sus pancartele cu «jos Guvernul», vorbește domnu’ Ponta!”. Chestia este să nu cumva oamenii să vină „tradițional”, pentru mâncare și băutură, și să afle abia la fața locului că trebuie să protesteze pe stomacul gol… S-ar putea să nu le convină și să se burzuluiască la organizatori ori, mai rău, să strige împotriva Pesedeului. Mă rog, problema lor…
„Manifestările” puse la cale de posesorii de viloaie, mașini de lux și conturi bancare bine garnisite (toate astea din muncă cinstită, desigur), adicătelea de capii „poporului pesedist”, vorba cuiva, fac parte, firește, din ciclurile „hai să ne haidem”, „hai să părem dintre oameni, să ne dăm cu poporul” și „nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu ne miroase”. PSD este un partid al oamenilor cu bani ce se pretind social-democrați, dar care sunt foarte departe de „poporul” pe umerii căruia plâng acum cu lacrimi de crocodil când e presa de față. Pe urmă, protestând față de situația grea a țării, pesediștii protestează, de fapt, și împotriva lor. Situația asta grea nu e de ieri după-amiază. Este rezultatul politicii care s-a făcut după 1990. Iar dintre toate partidele, PSD – indiferent că s-a numit FSN, FDSN ori PDSR – are cea mai mare parte din vină. Doar a guvernat cel mai mult. Iar rezultatele guvernărilor sale le simțim încă și le vom mai simți.