Groparii

„Pe cine vrea Dumnezeu să-l piardă, aceluia mai întâi îi ia mințile”. Zicala asta mi-a venit în gând atunci când i-am auzit cuvântând, după alegerile locale recent încheiate, pe co-președinții „marelui PNL”, madam Gorghiu și musiu Blaga. Bine-bine, în prima fază, duminică seara, când se prefigurau rezultatele de la București, cei doi „co” au dat bir cu fugiții, s-au pitit și-au tăcut mâlc, lăsându-l pe netalentatul domn Predoiu singur în sediul partidului, să apară în fața ziariștilor și să felicite candidatul PSD. Abia pe urmă, după ce le-a mai venit nițel inima la loc, au îndrăznit să-și facă apariția, umăr lângă umăr și microfon lângă microfon, dar nu pentru a-și asuma cumva eșecul văzut de toată lumea, ba chiar și de niscaiva E.T., din Cosmos. Nu, stimabililor, cei doi „co” au mizat pe altă carte (că pentru a-și asuma un asemenea eșec e nevoie de ceva ce onor co-președinții nu au) și-au început să-și clameze… succesul!!! Chipurile sub priceputa lor conducere, partidul a obținut „cel mai bun scor”, „un scor fără precedent din 1990 încoace”. Și încă: „Am reușit să reconstruim dreapta”, „nu a fost ușor”, „am infirmat toate pronosticurile celor care nu aveau încredere”.

E de-a dreptul înmărmuritor! Și este dovadă ori de un tupeu nemaipomenit, ori de ceea ce scriam la început – pierderea minților. Vasăzică partidul condus de d-na Gorghiu și dl. Blaga se face de maximă baftă nereușind să ia decât 11% (!!!) la Primăria Generală a Capitalei, nu reușește să câștige nici măcar o primărie de sector, pierde municipii și orașe importante, nu reușește să-și adjudece majoritatea la consilii județene decât în patru județe mari și late, în alte patru având nevoie de voturile partidelor mai mici – adică poate visa la maximum opt președinți de CJ din 41 – și cei doi „co” se laudă cu un succes zdrobitor! Asta ar putea însemna că aceste două personaje trăiesc într-o lume a lor, desprinsă de realitate. O lume unde totul e bine, iar ei sunt cei mai isteți, cei mai frumoși, cei mai puternici lideri politici, câștigă mereu, viața lor e un șir neîntrerupt de succese din ce în ce mai mari. Cam asta e și definiția autismului politic…

Cealaltă variantă – în care eu, unul, cred mai mult – este că doamna și domnul „co” știu că sub anemica lor conducere PNL a înregistrat un eșec răsunător, însă refuză asumarea acestuia și încearcă prosteala asta cu „cel mai mare succes” în încercarea de a-și păstra scaunele, sperând într-un ajutor de la placidul Klaus Iohannis. Dacă acest ajutor se va materializa ori ba, și dacă da, sub ce formă, rămâne să vedem. Oricum ar fi, însă, un lucru este clar: cu această conducere (Gorghiu-Blaga plus curtenii care le iau scamele de pe rever) PNL va înregistra un eșec și mai răsunător la alegerile parlamentare. Și va fi începutul sfârșitului. Iar cei doi co-președinți de azi vor rămâne, poate, în istorie, drept groparii ultimului partid istoric din România.