„Gogule, probleme, ma?”

Cam asa, ca in reclama aceea pe care cred ca n-ati uitat-o, ar putea fi intrebat un liberal. Fiindca, la ora asta, cei din PNL seamana teribil cu Gogu ala si intr-adevar au probleme. Pe unele si le-au creat singuri, altele le-au fost create de altii. Nu de dusmanii din opozitie, Doamne feri!, ca opozantii astia se manifesta cam ca niste gaini de la Cornu ametite de caldura: se tarasc la umbra, intr-o aripa, si picotesc de parca n-au dormit de-un cincinal. Problemele alea ale liberalilor sunt create de aliatii lor, de partenerii la guvernare. Nu de udemeristi si nici de peceristii voiculescieni, ca astia au scopurile lor – unii cu autonomia, altii cu „traiasca si infloreasca afacerile noastre” (vezi cazul Copos) – ci de fratii lor de cruce portocalie si mai ales de comandantul lor de la Cotroceni, care vrea sa le impleteasca si sa le despleteasca pe toate, mai ceva decat o baba experta in crosetat sosete de lana.
De la Cotroceni a si iesit ultima belea care s-a naspustit asupra celor ce se dadeau tariceni si isi imaginau ca dupa ce i-au luat o linie lui Basescu (refuzand sa provoace alegeri anticipate, chiar dupa toata alba-neagra cu „uite demisia, nu e demisia, unde-i demisia?”), El Comandante n-o sa incerce sa-i faca mart. Uite ca incearca, asa cum, spun gurile rele, tot incearca de-a doua zi de cand s-a format Guvernul! Si nu se poate spune ca n-are succes. E drept, cum spuneam, ca si PNL ajuta cu entuziasm la saparea propriei gropi, dovedindu-si inca o data vocatia, sa-i spun asa, de partid care isi devoreaza liderii.
Ultima mutare este scoaterea de la naftalina cotroceana a lui Theodor Stolojan, pastrat acolo de Badica Traian ca „rezerva strategica”. Despre cel angajat la Presedintie ca si consilier nu stiu daca mai e membru PNL sau nu. Nu ni s-a spus. In mod normal, fie si moralmente, ca inalt functionar public la o institutie echidistanta, nepartinica, n-ar trebui sa fie detinator al unui carnet de partid. Daca lucrurile stau asa, i s-ar putea reprosa doua chestiuni: ca se amesteca in chestiuni care nu-l privesc, in treaba unui partid din care nu (mai) face parte, si ca, prin implicarea asta, incalca statutul Institutiei Prezidentiale al carui angajat este. Daca mai e membru PNL, atunci ce cauta la Cotroceni?
Mie, unuia, mi se pare tot mai mult ca Stolojan e cam impins de la spate; impins sa incerce a imparti PNL in doua, sa invite liderii de filiale la „discutii” pentru ca pe urma sa spuna ca nu i-a invitat, ci ei „si-au exprimat dorinta” sa stea la un pahar de vorba cu el, sa se declare ingrijorat, sa vina cu propuneri de natura sa bage zazanie, sa starneasca anunturi de demisie precum acela al Monei Musca s.a.m.d. Se stie, o bucata e mai usor de inghitit daca o tai in doua. Si se mai stie proverbul care spune ca e mai usor sa stapanesti ceea ce mai intai ai dezbinat. Mai e nevoie sa precizez, cum ar veni, cine are interesul ca PNL sa fie mai usor de stapanit si/sau inghitit?
Iesirea la rampa a lui Stolojan a avut, insa, si un merit, acela de a confirma ceea ce, la vremea aia, am scris si noi, au scris si altii: ca telenovela „Retragerea lui Theo si lacrimile lui Traian” a fost o facatura. Stolojan a declarat acum ca nici vorba sa fi fost santajat de PSD asta-toamna, cum zicea, printre suspine, Basescu, inainte
de-a se incrunta la „santajisti” si a-i ameninta cu „tepe in Piata Victoriei”. Ei, ce mai ziceti acum, stimabililor care v-ati suparat pe noi ca ne-am permis atunci sa ne indoim de veridicitatea scenariului?