Geoană s-a fript cu flacăra violetă

Dom’le, deci gata, da? M-am săturat! Deci, terminați odată cu atacurile energetice, da? Ce se-ntâmplă: am înțeles o dată, când a zis domnu’ Hrebe, șefu’ dă campanie al lu’ domnu’ Geoană, că candidatu’ (iete-așa, cacaofonic, fiindcă și ei s-au făcut de cacao!)… că candidatu’ Pesede, carevasăzică, a pierdut alegerile din cauză că unu – s-au furat alegerile și (după ce pesedimea s-a mai făcut o dată de baftă, la renumărare) doi – l-a luat flama violetă. Sau violentă, că violentă a fost dezumflarea d-lui Geoană, după ce a țopăit cu mâinile sus în momentul sondajelor de după vot. Bun, nea Hrebe trebuia să spună ceva, să justifice cumva eșecul, ca șef al unei campanii electorale de râsul curcilor, cel puțin aia dintre cele două tururi.  
N-am înțeles, însă, atunci când prezidentul Pesedeului a grăit și ’mnealui că da, așa e, a fost luxat metapsihic la dezbaterea cu dl. Băsescu, pârându-l nației că are „specialiști în ezoterism”, pe care
i-a folosit să pună pe moațe mințile alegătorilor și i-a amplasat chiar în clădirea unde s-a  desfășurat dezbaterea finală. Și n-am înțeles nici de ce i-a permis (sau, mai știi, o fi și pus-o!…) pe d-na Geoană să spună că fostul viitor președinte care-i este soț a fost „atacat energetic foarte mult”, dar nu tot timpul, ci „în anumite bucăți care erau atacurile decisive”, fapt care a afectat-o și pe dumneaei, în calitate de consoartă: „Eu, personal, am simțit foarte mult; nu aveam energie, nu puteam face anumite lucruri, nu mă puteam concentra…”. Adicătelea, discutăm aici de bampiri energetici, coane Mircică! Te pomenești că și criza tot de la ei ni se trage!
Acum, fiindcă tot le-a revenit, se pare, concentrarea, soții Geoană, acompaniați de dom’ Hrebe și de alți pesediști cu frică de ezoterism și para-meta-psiho-pupu ne-ar putea delecta și cu alte scenarii despre pierderea alegerilor. Unele cu telekinezie, metempsihoză, pentagrame, cu șamani dansând și dedându-se la incantații antipesediste în curtea Cotrocenilor, cu spirale anti-Geoană, cu numerologi aranjând rezultatul votului, cu preoți voodoo tăind gâtul la găini în crucea nopții și-așa mai departe. 
Nu îndreptățise, oare, până acum dl. Geoană destul porecla pe care i-a dat-o dl. Iliescu? Nu se umpluse suficient de penibil, nu se dăduse în stambă îndeajuns? Nu-i făcuse destul să se rușineze pe acei pesediști cu simțul ridicolului? Se pare că nu… Există mereu loc și de mai rău. Bășcălia, pe deplin meritată, cu care este tratat acum – și, prin ricoșeu – și partidul pe care încă îl conduce, poate însemna finalul visurilor sale de mărire. S-a ars rău cu flacăra violetă. Pe care d-sa, nu „ezotericii” adversarului, a aprins-o.