Fiasco marca PSD

Dacă prin organizarea de proteste stradale în ziua de 1 Mai baronii și restul aristocrației pesediste au intenționat să facă o demonstrație de forță, să-și arate capacitatea organizatorică, să convingă de faptul că, pe lângă membrii, au numeroși simpatizanți gata să răspundă la apel, atunci au dat zdravăn cu bățu-n baltă. Dacă au vrut să-și testeze capacitatea de a scoate mulțimi în stradă, iarăși au înregistrat un eșec de natură a-i pune pe gânduri. Liderul PSD, Victor Ponta,
s-a dus în Valea Jiului, mizând probabil pe faptul că acolo e jale mare, nu e de lucru, lumea n-are din ce trăi, deci  potențialul de revoltă este unul crescut. N-au răspuns „apelului” decât vreo câteva sute de oameni, mult mai puțini decât posesorii de carnete PSD din zonă, deși – la fel ca în alte locuri – organizațiile locale și-au mobilizat activiști și au făcut convocări. La Brașov s-au adunat tot așa, câteva sute de oameni, majoritatea pesediști strânși cu arcanul din oraș și din împrejurimi, oameni care bombăneau că mai-marii filialei și liderii sindicali „afiliați” PSD le-au stricat ziua, pe care ar fi vrut să și-o petreacă la iarbă verde.
Până la urmă, singurul pesedist care a ieșit mai câștigat din această „acțiune” a fost tot Marian Vanghelie, el reușind să strângă – mai la ordin, mai cu trimiterea unor SMS-uri care anunțau „promoții” – vreo 5-6.000 de inși la București, din cei peste 10.000 pe care promisese că-i va „mobiliza”. Chiar și așa, a fost, de departe, cea mai numeroasă participare din țară, iar Vanghelie și-a atins scopul: le-a arătat lui Victor Ponta și celorlalți membri ai staff-ului PSD că e cel mai forțos dintre ei și că nu se pot lipsi de el, oricât ar vrea. În plus, a bifat la capitolul imagine, fiindcă protestul organizat de el a fost cel mai mediatizat. Că la acel miting au fost, vorba cuiva „cel puțin 4.000 de Vanghelie din cei 5-6.000”, e o altă discuție.
Firește, una dintre cauzele acestui fiasco de partid a fost inadecvarea la realitate a marilor strategi și tacticieni din și de pe lângă PSD. Asta, ca să mă exprim pretențios. 1 Mai nu este zi de proteste în România, ci de relaxare. Mai ales că anul ăsta a picat și sâmbătă. De 1 Mai românii nu se revoltă, nu strigă organizat „Jos Guvernul!”, ci stau în fața grătarelor pe care sfârâie micii, cârnăciorii, garful, ceafa, coasta de porc. Nu țin pancarte în mâini, ci beri. Elementar. Să te gândești că, decât distracția la iarbă verde, mai bucuroși vor răspunde chemării partidului, că vor transpira cu entuziasm în tricouri roșii cu sigla PSD și că, în loc de mici și bere, vor înghiți eroic apă chioară și sandvișuri aduse de-acasă, nu înseamnă decât că ești din alt film, că ești foarte departe de „poporul” pe umerii căruia te refaci a plânge și pe care te lauzi că-l reprezinți. Asta-i treaba cu liderii PSD. Și cu marii lor consultanți politici. Din acest punct de vedere, Marian Vanghelie, așa cum e el, le dă clase!