„Eroare de tehnică legislativă”

Ar fi de râsul curcilor, dacă n-ar fi de plâns! Alaltăieri, deputații prezenți la ședința Camerei – printre ei, și câțiva miniștri – au decis să aprobe două propuneri de modificare a Codului Fiscal: una prevăzând reducerea TVA la 5% pentru alimentele de bază și alta referitoare la neimpozitarea pensiilor mai mici de 2.000 de lei. Una a fost votată în unanimitate, cealaltă – cu două voturi contra și două abțineri din 290 de deputați prezenți. Asta, în pofida faptului că guvernanții au spus și repetă de mai multă vreme că aceste măsuri sunt nesustenabile și că ar băga statul în faliment. Cum Camera Deputaților este for decizional în această chestiune, textul cu modificările ar urma să meargă la Președinție pentru promulgare.
Până nu a sesizat presa, onor deputații n-au scos o vorbuliță, erau liniștiți. Și cei ai puterii, și cei ai opoziției. De-aici rezultă că și unii, și alții, erau convinși că propunerile au fost respinse. După ce subiectul a ieșit în presă, unii au dat-o la întors. Cei de la UDMR și UNPR au spus că ei au votat, de fapt, în cunoștință de cauză, fiindcă așa s-a decis în partid ori pur și simplu așa, să fie în răspăr cu aliații. Cei de la PD-L au reacționat spășiți, declarând că a fost „o eroare de tehnică legislativă”. Au și tradus formula asta inedită: că liderul lor de grup a înțeles că se votează respingerea, nu aprobarea și, în consecință, le-a indicat greșit cum să voteze. Adică în loc să ridice degetul mare, l-a coborât, știți, cum se făcea la luptele de gladiatori când se decidea dacă învinsul să trăiască sau să moară…
Opoziția… ei, opoziția a jubilat, firește, dar mai mult de greșeala celor de la PD-L. Și a jubilat doar ieri, ceea ce mă duce foarte tare cu gândul la faptul că deputații PSD și PNL n-au știut nici ei, de fapt, ce au votat. Că dacă știau, imediat dădeau fuga în studiourile de televiziune spre a se împăuna cu marea victorie.
Ce dovedește habarnamismul acesta al marilor legiuitori ai nației este lesne de înțeles. Că nu le pasă. Că foarte mulți dintre ei nici măcar nu se obosesc să citească textele de lege pe care le votează. Altfel nu se explică faptul că au avut la dispoziție o săptămână, spre consultare, textele pe care le-au votat. Mai dovedește că mulți parlamentari nu sunt decât niște marionete, care mișcă membrele după cum trage de sfoară liderul de grup. Păi, în condițiile astea, cineva s-ar putea întreba de ce mai ținem sutele de parlamentari când ar fi mult mai simplu și mai necostisitor să avem un Parlament alcătuit doar din liderii grupurilor de la Cameră și Senat care să voteze rapid așa cum se decide la partide și să isprăvim bâlciul?
Și încă ceva: are câte legi s-or fi votat tot așa, fără ca votanții lor să aibă habar pentru ce ridică sau nu mâna? Dar dacă, Doamne ferește, mâine-poimâine le face oarecine o farsă și votează să declarăm război cuiva tot dintr-o „eroare de tehnică legislativă”?