Editorial: Negru în fața ochilor

Ceea ce s-a întâmplat vineri noaptea la Clubul Colectiv a zguduit România – în doliu – cu durere nețărmurită, emoție și revoltă, arătând putreziciunea unui sistem construit și solidificat pe șpagă și pe principiul „lasă bă, că merge așa”. Și cine le-a dat șefilor localului groazei autorizații de funcționare, pe „ochi frumoși”, trebuie să plătească vârtos pentru carnagiul produs, dându-se exemplu că asemenea tragedii nu trebuie să se mai producă într-o țară din Uniunea Europeană, cu oareșce pretenții de civilizație.

Când, de serviciu fiind, o jurnalistă, cutremurată, a postat pe Facebook, în privat: „Știi ce se aude pe holurile spitalului? Urletele răniților conștienti, dar desfigurați, fără a putea fi ajutați”, într-o imagine de sfârșitul lumii, nea Gino, sosit molcom – în trening – la LPF, cu fața buhăită – pătată de whisky, dă „verde” disputării jocurilor etapei, acoperindu-și decizia în spatele filiformei MTS-iste Gabriela Szabo, aflată într-o continuă alergare. Degeaba este Mircea Rednic stupefiat: „Cine mai e cu gândul la fotbal în aceste clipe?!…”, nu contează că toată lumea e răvășită (Ousmane N’Doye a înscris decisiv și a plâns neîntrerupt), meciurile trebuie bifate cu cinism pe drumul înțesat cu cruci spre prezența triumfalistă la Euro 2016.

Amicul Daniel Conțescu a mărturisit, stârnind – efectiv – frisoane pe șira spinării, zbuciumul Anei Pascu, președintele onorific al Federației Române de Scrimă, după ce fiul dânsei, chitarisul Alex, fusese cuprins de flăcările izbucnite în vopsita hală din dezafectata fabrică „Pionierul”, transmițându-i, tremurat, gâtuit, într-o convorbire telefonică: „«Doamnă, ne rugăm și noi pentru viața băiatului dumneavoastră! Doamne ajută!». Chiar, nu știam ce mai trebuie spus unei femei care este pe cale să-și piardă singurul copil, după ce a pierdut trei sarcini până să devină mamă…”.

În acest lugubru miros înțepător, mai contează ce a făcut Corona la Sebeș Alba sau Steagu’ la Satu Mare?!…

Foto: AFP