Două probleme

Eheiii, iată că nu se cântă chiar degeaba „Deșteaptă-te, române!”. S-a deșteptat un senator. Nu-i dau numele, fiindcă nu are chiar nici o importanță. Ajunge să spun că stimabilul a fost deputat liberal, apoi a demisionat din PNL, declarându-se aprig sprijinitor al lui Sorin Oprescu în tentativa acestuia de a deveni președintele țării. După ce dom’ doctor a eșuat, firește că insul despre care vorbesc și-a retras rapid sprijinul, sperând că nici n-a fost băgat de seamă. S-a învârtit o vreme prin Parlament, apoi s-a orientat spre un partid „în care s-a regăsit, în sfârșit”. Știți vorba favorită a traseiștilor. A ajuns chiar vicepreședinte al UNPR! Însă nici acolo nu i-a convenit ceva, astfel că și-a mai scris o demisie. Acum e independent, adică, deh, imparțial ca tot românul. 
Din postura asta, s-a deșteptat, cum spuneam. Pe urmă a stat, a cugetat și-a purces să scrie un proiect de lege privind obligativitatea examinării medicale – inclusiv psihologice – a tuturor celor care candidează la funcții de demnitate publică, iar procedura ar trebui să se repete în fiecare an de mandat.
Ideea nu e deloc nouă. Ziariști și reprezentanți ai unor organizații nonguvernamentale au avansat-o încă din anii ’90. S-au adus mai multe argumente, toate viabile, în sprijinul ei. Nu amintesc decât unul, elementar: pentru a obține dreptul de a da examen de șofer ești obligat, printre altele, să arăți că analizele tale medicale sunt în regulă și că ești întreg la cap. Or, dacă astea se cer pentru a putea conduce un autovehicul, cu atât mai mult ar trebui să constituie obligativitate pentru cei ce vor să conducă o țară, să facă legi, să dirijeze ministere și-așa mai departe. N-au vrut, însă, domnii politicieni. Unii chiar s-au scandalizat: vezi, Doamne, adică ne bănuiți pe noi că avem probleme la mansardă? Cum vă permiteți să ne jigniți? Și, la urma urmei, asta echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție! Cum se poate așa ceva?
Sigur, eu unul (și sunt convins că nu doar eu), încă susțin ideea, așa cum am susținut-o și până să se bată dl. traseist cu cărămida în piepți. Dar am devenit mai circumspect, cu trecerea anilor. În teorie, e excelentă. În practica spațiului mioritic, însă, ar putea apărea cel puțin două probleme. Prima: cine garantează veridicitatea acelui examen? Altfel spus, cine îi verifică pe verificatori? Că la cum îi știm pe politicieni, sunt în stare să vină cu niște hârtii din care să reiasă că Einstein a fost mic copil pe lângă ei. A doua: la cum se prezintă lucrurile în sistemul de sănătate, în curând nu va mai avea cine să-i examineze aici în țară…