Dl. V.P. și diaspora „cotizantă” (II)

Nu știu dacă premierul Victor Ponta a emis din gândirea proprie sau i-a fost compus de vreun consilier enunțul cu cei „trei milioane” de români care „sunt în afara țării și nu plătesc nici un leu la sistemul social” și ce bine ar fi dacă fiecare „ar cotiza cu 10 euro pe lună”. Ce pot, însă, spune cu certitudine este că dl. Ponta s-a mai făcut o dată de baftă și   și-a atras un nou val de antipatie, de bunăvoie și nesilit de nimeni. Or, numai de asta n-avea nevoie, după marea înfrângere suferită la prezidențiale și într-un moment în care PSD e-n fierbere, iar majoritatea parlamentară, adică susținerea Guvernului, stă în piuneze.
Prima reacție a fost că premierul vrea să se răzbune pe diaspora care nu l-a votat la prezidențiale, nu atât punând-o să „cotizeze” (l-am citat), cât arătând-o cu degetul că, iată, huzurește în străinătate și nu-i pasă că românii din țară o duc rău, că „marea problemă a țării e sărăcia” (asta, în pofida faptului că – îl citez din nou – „suntem într-o situație foarte bună”… dar știm că dl. Ponta e prieten bun cu paradoxurile). Că vrea să-i stârnească pe românii din țară împotriva celor care muncesc peste hotare poate fi o strategie. Dar e una foarte proastă. Românii din diaspora au o mulțime de rude și prieteni aici. Aceștia nu vor fi decât iritați o dată în plus de spusele liderului PSD. Pentru că ei știu adevărul: cei plecați în străinătate trimit anual 3-4-5 miliarde de euro în țară. Bani pe care – deși „îi trimit pe căi private”, cum spune dl. Ponta –  îi injectează în economie. Fără sumele acestea, situația în țară ar fi mult mai proastă. Practic, românii care muncesc în afara granițelor reprezintă, de departe, cel mai mare investitor privat de la noi. Or, a mustra cel mai mare investitor privat, care pompează anual miliarde de euro, că nu „cotizează” cu încă 10 euro e o mare prostie!
În rest, cei din diaspora au cam spus ce era de spus despre derapajul d-lui V.P.  Și că ei n-au plecat din România de bine ce le era, ci din cauză că politicienii aflați la putere din 1990 încoace n-au respectat prevederea constituțională care îi obligă să asigure condiții pentru un trai decent al cetățenilor; altfel spus, din cauză că „în România politicienii au fost mai atenți să-și umple buzunarele decât să creeze locuri de muncă”. Și că, atât cât au fost în țară, au plătit degeaba o puzderie de biruri, primind în schimb bătaie de joc. Și că n-au de ce să „cotizeze” pentru sistemul de sănătate de aici, câtă vreme nu beneficiază de el. Și că deja plătesc două taxe de drum când vin în țară, dar își rup mașinile pe șosele. Și că dl. Ponta nu le va plăti ajutor de șomaj dacă vor rămâne fără job în Germania, Italia, Canada, Spania etc. Și că „noi plătim taxe și impozite în țările în care ne aflăm, pentru că aici beneficiem de servicii medicale, sistem de învățământ public, fonduri de pensii, ajutor de șomaj, infrastructură”. Și că este realmente o obrăznicie ca dl. Ponta să se milogească pentru câte 10 euro la „exact oamenii pe care i-a umilit în 2 și 16 noiembrie, nerespectându-le dreptul fundamental la vot”.
Încă ceva: știu oameni din diaspora care, cu toate obiecțiile de mai sus, ar „cotiza”, dacă ar fi convinși că banii lor s-ar cheltui eficient pentru spitale, școli, drumuri, restaurări de monumente istorice. Dar sunt convinși, că, dimpotrivă, n-ar fi decât „sume suplimentare” care ar hrăni rechinii din apele tulburi ale politicii clientelare dâmbovițene. Și-atunci?