Diletanții

După fiasco-ul poreclit „Ordonanța bacșiș”,  Guvernul mai dă – deși, zău, chiar nu mai era nevoie – o probă de amatorism, prin cineva care cred că pur și simplu nu se poate abține de la a verbaliza tot ce-i trece prin cap, fără o minimă perioadă în care să și cugete la vreuna dintre ideile care-l cutreieră: ministrul de Finanțe, dl. Orlando Teodorovici. Iată-l, în toată splendoarea gloriei unei noi revelații de-a domniei sale, pe care a făcut-o publică imediat ce i-a venit: „Vrem să lăsăm românului, la finalul unui an, posibilitatea de a-și deduce din impozitul pe venit, în timpul unui an, o parte din cheltuielile din o anumită zonă de evaziune fiscală. Adică omul, într-un an de zile, știe că-și strânge aceste bonuri fiscale pentru ca la final de an, în limita a 20%, 30% din impozitul pe venit, își poate lua înapoi niște bani pe care i-a cheltuit pe produsele unde evaziunea este mai ridicată”.  Măi, să fie!!! Atât de simplu era??? Păi, și-atunci, de ce nu i-a dat nimănui prin cap și de ce nu s-a aplicat măsura asta până acum? Păi, să vedem…

Dacă n-ar fi atât de vorbete, dacă s-ar fi obosit, măcar puțin, să analizeze gândul ăsta, dl. ministru ar fi putut descoperi lucruri de natură a-i mai tempera zelul comunicațional. Ar fi putut afla, întâi de toate, că impozitul pe venit este unul cu reținere la sursă, adică oficiul de impozitare a salariatului se efectuează, practic, de către angajator. Or, cum angajatul nu are obligația de a depune declarații de impunere, o măsură precum aceea vehiculată de dl. ministru nu prea are șanse de a putea fi pusă cum se cade în practică.  Apoi, cine verifică validitatea acelor bonuri – presupuse a fi fiscalizate de vânzători – pe care, la final de an, contribuabilul le duce la Fisc? Iau inspectorii de-acolo la pritocit și controlează la sursă sute de bonuri fiscale înmulțite cu vreo patru milioane de contribuabili persoane fizice??? Pe urmă, aceste patru milioane de persoane cum își vor putea recupera cele 20 sau 30% din cheltuieli? Stând la cozi, la început de an, la ghișeele ANAF? E aberant, e imposibil, e înnebunitor, atât pentru contribuabil, cât și pentru angajații Fiscului! Nu se va ajunge decât la o și mai mare birocrație inutilă, la și mai mulți nervi, alergătură, timp pierdut de pomană. Cam singura soluție practică de a se putea lua în considerare deduceri pentru anumite cheltuieli ar fi fost… dar mai bine mă opresc, să nu le dau idei marilor guvernanți de la București.

Ca și în cazul loteriei bonurilor fiscale (văzută de ministrul de Finanțe și de alții de prin Guvern drept metoda infailibilă de combatere a evaziunii – te umflă râsul zău așa! Și nici măcar o tombolă din asta nu-s în stare să organizeze cât de cât), ca și în cazul ordonanței cu impozitarea bacșișului, promovată drept panaceu doar pentru a fi retrasă, ca și în cazul supraaccizei la carburant, menținută, deși inclusiv premierul a spus că a fost o prostie, noua găselniță anunțată la nivel guvernamental nu este decât expresia unui diletantism care ar fi amuzant dacă n-ar fi înfiorător. Pentru că ne afectează pe toți.