Despre ce e vorba?

Când România este subiect al unor categorisiri deloc măgulitoare venite din partea presei străine sau chiar a unor oficiali euro-atlantici care au plasat-o, de pildă, printre țările „aproape neguvernabile” sau au observat că pendulează între „corupție generalizată” și „mania anticorupției”, s-ar cuveni ca, înainte să ne indignăm patriotic și să pretindem scuze, să vedem cam în ce țară trăim. Despre ce e vorba, de fapt. Desigur, străinii care ne descriu și ne califică în fel și chip n-au acea cunoaștere a lucrurilor pe care nouă ne-o dă viața trăită aici, zi de zi. De asemenea, firește că nu e totul negru în România, după cum nu e nici alb. Dar, oare, griul în care băltim este el mulțumitor?

România este un stat slab, care își pierde atributele statalității (controlul asupra resurselor, sistemului bancar, capacitatea   de-a asigura hrana populației din agricultura proprie ș.a.md.). Este un stat cu instituții profund viciate și parazitate, cu o birocrație sufocantă și, drept consecință, cu o autoritate în continuă disoluție. România este o țară în care agresivitatea cetățeanului față de cetățean își găsește corespondent în agresivitatea statului față de cetățean. Slab, cum spuneam, în cele mai multe privințe – adică în acelea care contează-, statul român se defulează tratând cetățeanul onest și neputincios în fața acestei dezlănțuiri de forță ca pe un dușman ce trebuie umilit, înfricoșat, îngenuncheat, jefuit. Avem un stat ce pretinde cetățenilor să-și respecte obligațiile, dar nu se sfiește deloc să le încalce drepturi fundamentale: la ocrotirea sănătății, la un trai decent, la integritate fizică și psihică, la informații de interes public, la învățătură în condiții civilizate, la un mediu sănătos și-așa mai departe. România este nu doar o țară în care rețelele sistemului clientelar ale capitalismului cotier (adică al datului din coate) fură ca-n codru, ci în care se fură și codrul, cu totul.  România a avut și are guvernări care sugrumă mediul se afaceri cu funia fiscală exact în același timp în care promit că vor crea obișnuitul milion de locuri de muncă. România este un teritoriu în care sărăcia face ravagii, lipsa de speranță proliferează precum celulele maligne, iar statul – cât mai e din el – a devenit prizonierul unor grupări care taie și spânzură, fac și desfac, în vreme ce vorbesc cu glasuri înalte despre valori și principii, despre cinste, abnegație și sacrificiu pentru țară și popor.