Desființați Ministerul Culturii! (II)

La vreo 15 kilometri de orașul Bistrița, în satul Arcalia, comuna Șieu Măgheruș, se găsește singurul castel în stil mauro-bizantin din Transilvania. Este vorba despre castelul Bethlen, construit cu peste 150 de ani în urmă, situat într-un superb parc dendrologic de aproximativ 15 hectare, cuprinzând peste 150 de specii de arbori și arbuști din multe părți ale globului. Atât castelul, cât și parcul sunt declarate monumente istorice de clasă A. Adică de interes național. Sau, mai corect spus, în concordanță cu situația din teren, de dezinteres național. Castelul de la Arcalia este, practic, necunoscut de public, deși este de o frumusețe aparte, care-ți taie, pur și simplu, răsuflarea. Asta până te apropii și vezi că sub stratul de vopsea galbenă de la exterior se ascunde o clădire de care ți se face instantaneu milă și exclami aproape involuntar: „Doamne, ce păcat!…”. Cel puțin așa era când am fost eu ultima dată acolo și nu am motive să cred că situația s-a schimbat de atunci în bine. Mi-e teamă că mai degrabă în rău. E drept, castelul și parcul sunt administrate de Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Din câte am reușit să aflu, cei de acolo fac și ei ce pot… nu mare lucru, din lipsă de fonduri. Dar Ministerul Culturii chiar n-are nici o treabă când este vorba despre starea unor monumente istorice de importanță națională? 

În localitatea Cătunele, din județul Gorj, există un castru roman care într-o vreme a fost acoperit cu pământ, pentru a se putea „practica agricultura”! Totul, sub ochii autorităților locale și ai celor de la Ministerul Culturii. Reședința Mikes, din Cisteiu de Mureș, județul Alba, altădată o clădire impunătoare, arată ca după bombardament. La fel stau lucrurile și cu reședința Teleki, de lângă Ocna Mureș. Practic, nu există județ în care să nu avem exemple (multe!) de monumente și alte clădiri istorice lăsate în paragină, ba mai rău, chiar distruse. Ce păzește Ministerul Culturii? Păi, nu păzește, e păzit, așa cum voi arăta mâine. Practic, după ce au distrus industria, după ce au pus la pământ agricultura, după ce au înstrăinat resursele, după ce     ne-am amanetat prezentul și ne compromit viitorul, politicienii de-acolo, de sus, ne lasă, încet-încet, și fără istorie. 

(continuare în numărul viitor)