De ce nu vrea statul?

Auzim zilnic de la diverși reprezentanți ai autorității statului înnebunitoarea sintagmă „nu sunt bani”. E drept,  unele instituții gen primării mai mărginașe, spitale, școli, institute de cercetări (pardon, de-astea aproape că nu mai există…) ș.a.m.d., se zbat să funcționeze într-o sărăcie cruntă. Dar pentru alte chestii există bani. Chiar bani grămadă. De pildă, începând din 2004, când premier era dl. Adrian Năstase, dacă nu mă înșel, Guvernul a cheltuit vreo 6 milioane de euro pe un program de burse oferite unor tineri considerați merituoși, pentru a se școli în administrație publică la universități de prestigiu din Europa Occidentală și SUA. Acești tineri au semnat un contract cu statul, în baza căruia primesc anual 20.000 – 30.000 de euro și, după terminarea studiilor, au obligația să lucreze în sectorul public o perioadă cuprinsă între trei și cinci ani, în funcție de durata sau costul cursurilor pe care le-au urmat.
Până acum, 197 de persoane au beneficiat de aceste burse, 97 finalizându-și studiile. Știți câți lucrează în instituții publice? NICI UNUL! Nu pentru că n-ar vrea, ci pentru că statul refuză să-i angajeze! Sau, pur și simplu, nu-l interesează subiectul. Iată ce scrie într-un document oficial de la Guvern, redactat cu puțină vreme în urmă: „Cu toate că din 2006 s-au făcut numeroase demersuri de către Comisia pentru bursa socială, în vederea repartizării absolvenților, în conformitate cu mecanismul prevăzut în legislația care guvernează proiectul, nici un absolvent dintre cei 97 care și-au finalizat studiile nu a fost repartizat, instituțiile ce dețin pârghiile necesare neimplicându-se în acest proces”.
Cu alte cuvinte, statul a dat banii și-apoi s-a făcut că plouă. Dacă n-avea nevoie de acești tineri, de ce i-a trimis să se școlească? Doar așa, să se laude că se preocupă și să dea de-a aruncatul cu 6 milioane de euro? E drept, contractul semnat de tinerii studioși prevede că, dacă aceștia nu-și respectă angajamentul de-a lucra la stat perioada menționată, sunt obligați să restituie suma primită, plus dobânzi și penalizări. La o primă vedere, s-ar putea face observația răutăcioasă că tocmai de-aia nu se vrea angajarea bursierilor, să se recupereze de la aceștia banii, plus dobânzi și penalități. Numai că nu prea cred că statul are ce le lua acestor tineri, în afară de boii de la bicicletă. Plus că ei pot invoca buna credință, replicând oricând: „Nu e din vina noastră! Noi vrem să ne angajăm, numai că statul nu vrea! Așa că vinovat pentru nerespectarea contracului este statul, nu noi! ”.
De ce nu vrea statul? Ehei, la întrebrea asta v-ar putea răspunde, poate, niște funcționari cărora nu le convine concurența cu niște tineri care sunt, cel puțin teoretic, mai școliți decât ei. Și, probabil, au altă mentalitate.