Dati cu brandul, baieti!

Intr-o zi, pe vremea cand dadea coltul ierbii, presedintele Traian Basescu a cuvantat cam asa: „Spuneti-mi si mie, daca stiti, cateva cuvinte care sa defineasca Romania, sa le spun si eu la diferite ocazii”. Era vorba, pasamite, de primul indemn prezidential la o operatiune de care se mai amintise, cand si cand, cu timiditate: crearea unei imagini atractive a tarii noastre sau, in jargon de specialitate, „rebrenduirea Romaniei”. La putin timp de la declaratia sefului statului, s-a si constituit un asa-zis „grup de lucru” in acest scop. Pana acum, n-a razbatut nici un rezultat al eforturilor eminentilor specialisti in dat cu brandul, in afara de un zvon ca se gandesc… dar ce spun eu ”se gandesc”? cugeta profund!… sa rebrenduiasca notiunea de rrom. Dupa care se pare ca au intrat in impas.
Nu pretind ca pot face recomandari unor ditamai specialistii in branduri, dar, ca platitor de taxe si impozite si, de ce nu, ca ziarist, cred ca pot exprima, sa zic asa, o opinie asupra acestui subiect. Branduri pentru Romania? Pai, sa vedem. Romania e tara in care albul e negru, gratie guvernantilor care una promit si scriu in program insa, cand e vorba sa treaca la fapte fac exact pe dos. A se vedea – sunt doua exemple din multele care se pot da – promisiunea de micsorare a TVA, tradusa prin viitoarea sa crestere (de la inceputul anului viitor), si cea de scadere, in general, a fiscalitatii, tradusa de asemenea, prin majorare. Romania e tara in care principalele ocupatiuni ale politicienilor sunt sa se certe intre ei (fiecare cu fiecare, indiferent daca sunt parteneri sau adversari), sa cheltuiasca aiurea banul public si sa trudeasca intru prosperitate personala, in vreme ce „agenda publica” reclama de la ei chestii fumate, nu-i asa, precum competenta, responsabilitate, buna credinta, constiinta ca sunt servitorii cetateanului, nu stapanii lui. Parerea majoritatii politicienilor mioritici este ca astea-s pur si simplu idealisme ridicole, rahaturi, chestii, cum sa le spun… „licuritice”.
Romania e tara in care turistii aventurosi ar putea fi momiti sa vina pentru a vedea spectaculoasele inundatii saptamanale si pentru a privi la televizor cea mai importanta actiune guvernamentala in privinta asta: raportarea publica a pagubelor, facuta, de obicei, de ministrul Administratiei si Internelor. De asemenea, respectivii turisti ar putea plati bani grei sa calce pe numeroasele urme ale presedintelui, lasate in cele „n”-spe pelerinaje, cu toata liota dupa el, la celebra tentativa de pod de la Maracineni.
Romania e tara in care premierul joaca alba-neagra cu demisia, iar seful statului face escapade nocturne la carciuma, in compania unor dame consiliere si-a unor sefi de gazete care-i canta in struna. Pe urma, se duce si se inchina evlavios peste poate, la manastire. Romania e tara exorcizarii asasine de la Tanacu, tara femeii a carei crima a indoliat crestinatatea, tara in care vamesii ascund mita in cusca cainelui, tara amaratilor de bugetari cu doua-trei vile, patru-cinci masini de lux, afaceri prospere, cladite pe japca, spaga si trafic de influenta; tara in care baronii opozitiei sunt azi amenintati de presedinte cu Parchetul Anticoruptie, iar maine sunt batuti pe spate si felicitati de acelasi presedinte, care nu ezita sa-i califice drept mari specialisti si sa se plimbe cu jeep-urile lor ticalosite…
Mai vreti branduri adevarate despre mica noastra tara? Mai sunt cu duiumul. Si, oricat ar incerca dl. Basescu, guvernantii si „grupul de lucru” sa „rebrenduiasca” idilic Romania, realitatea se incapataneaza sa razbata de sub fard, cat de gros ar fi acesta.