Cum NU trebuie legiferat

Legea conversiei creditelor din franci elvețieni în lei, la așa-numitul „curs istoric” de la data acordării a fost adoptat de Camera Deputaților, cu votul unanim al parlamentarilor prezenți și va merge la promulgare, la președintele României, care fie își poate da OK-ul, fie o poate retrimite Parlamentului, cu observații, spre reexaminare, fie o poate ataca la Curtea Constituțională. Eu, unul, cred că cea mai bună variantă, de departe, este cea de-a treia. Am să explic, pe scurt, de ce.

S-a clamat că legea respectivă este una cu caracter social, în sprijinul celor care au luat credite în franci elvețieni, au venituri mici și nu mai fac față ratelor ori o fac cu greu. Fals! Dacă se dorea asta, nu se elimina plafonul de conversie de 250.000 de franci elvețieni și nici gradul de îndatorare de 50%. Așa încât, dacă legea va intra în vigoare, de ea va beneficia, de exemplu, și cineva care a luat 5 milioane de franci elvețieni de la bancă, a dezvoltat un business (să zicem construcția unor locuințe și spații comerciale pe care le-a vândut ori închiriat) și care nu are probleme cu plata ratelor.

Pe urmă, legea are un caracter profund discriminatoriu. Cu ce sunt mai presus cei 51.000 de beneficiari estimați au acesteia decât românii care au luat credite în euro, la costuri mai mari decât cele în franci elvețieni (la aceeași sumă, rata era și cu 50% mai mare), atunci când un euro era 3,35 lei, iar acum plătesc rate la peste 4,6 lei/euro (curs la casele de schimb, de unde cumpără valuta)? Ei au contractat credite la costuri, repet, mai mari decât cele în franci elvețieni și, în plus, acum sunt siliți să achite cu peste 35% mai mult atunci când schimbă leii în euro. Vasăzică, cei cu credite în euro au fost discriminați o dată la contractarea creditelor, iar acum Parlamentul îi mai discriminează o dată! Păi, e corect?

Mai mult, cei care au sau vor să ia credite în altă monedă decât francul elvețian vor suferi mai mult decât cele două discriminări, dacă legea conversiei va intra în vigoare. O spune un profesor de la Academia de Studii Economice, Adrian Mitroi, citat de Agerpres: „Orice dreptate aparentă a unora este o nedreptate făcută celorlalți (…). Să nu credeți că băncile se vor purta cu gentilețe pe acest subiect, ci îi vor pune la plată pe ceilalți debitori (…). Să nu credeți că este doar banca aceea care va plăti efectele legii, ci vom plăti și noi, cei care avem credite în euro sau în lei”.

Legea aceasta a conversiei este un exemplu de cum NU trebuie legiferat. Ca principiu, dacă se dorea într-adevăr lărgirea lațului în care băncile îi țin pe oameni, trebuia creat un set de prevederi aplicabile tuturor și care să nu destabilizeze sistemul financiar. Așa cum a ieșit legea din Parlament, însă, un aparent bine făcut celor 51.000 înseamnă un rău făcut altor aproximativ 3,5 milioane de români. Iar efectele negative merg mai departe, spre o devalorizare a leului care va scumpi totul, inclusiv pentru cei 51.000. Și să ferească Domnul de mai rău!