Colcăiala

Cazul Voicu – îl știți, al senatorului mustăcios căruia îi plăcea să se dea mare și să promită câte-n lună și-n stele, doar-doar o ajunge și el ministru – demonstrează o dată în plus ce colcăială este în politica dâmbovițeană, câtă mizerie e adunată acolo și cum privesc politica mulți dintre cei care o practică. Pe de o parte, se bat în piepți cu ditamai cărmizile că reprezintă „poporul”, că sunt atleții democrației, că sunt dedicați, zi și noapte, binelui public, că sunt “în slujba cetățenilor” și că n-au grijă mai mare decât ca în țară să fie fericire și tot românul să prospere. Pe de alta, însă, nu se reprezintă decât pe ei și coteriile lor, nu văd în politică decât o unealtă pentu a-și atinge scopurile (bani, funcții, influență, răzbunări) și nu-i doare nici măcar în cot de democrație și de „poporul” pentru care varsă lacrimi de crocodil de câte ori au în față un microfon și-o cameră de filmat.  
Eu, unul, habar n-am cât e de întinsă „rețeaua Voicu”, așa cum e deja numită, și nici dacă ea grupează numai mafioți mioritici, traficanți de influență, șpăgari și găinari ordinari (în pofida funcțiilor deținute în stat) sau este o adunătură în care s-au amestecat și lăudăroși, mincinoși, șmecheri de gară, aburitori de profesie, adică inși cărora debitul verbal le ține loc de creier. Bănuiesc că sunt și din ăștia destui, din moment ce, potrivit stenogramelor, discutau cu atâta lejeritate  la cârciumă sau prin telefon „cestiuni arzătoare la ordinea zilei”, fie fără să le dea prin cap că s-ar putea să fie ascultați, fie ignorând pur și simplu acest aspect „minor”.
Știu, însă altceva: că există în “rețeaua” asta despre care se discută înnebunitor, oameni cu funcții în Justiție. Chiar la cel mai înalt nivel, de la Curtea Supremă. Oameni suspectați de fapte imorale, ilegale și care îngrașă. Cel puțin conturile bancare.  Ei, acești oameni sunt în continuare bine-mersi în sistem, pe funcții! Nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase. Sunt curați ca argintul strecurat. Păi, ce încredere să mai aibă în Justiție un cetățean care își caută dreptatea în instanță, când dă cu ochii acolo de un magistrat din acesta, despre care aude și citește că este suspectat sau chiar acuzat oficial de fapte pedepsite de Codul Penal?