Chiar suntem maidanezii Europei?!

În curând vom împlini 4 ani de când ne-a fost confirmată oficial intrarea în Uniunea Europeană. Îmi aduc aminte de entuziasmul oficialilor, de laudele pe care și le făceau politicienii, fiecare la adresa lui, precum și de bucuria românilor că pot deveni „căpșunari”, menajere, dame de companie, gigolo și îngrijitori de senili bătrâni occidentali. Între timp, mirajul european 
și-a schimbat fața și românii au devenit „oile negre” ale Uniunii, fiind categorisiți în fel și chip și, ajungând, chiar și neam de „țigani criminali”. Mai mult, un președinte de stat european, dintr-o țară de unde s-a lansat democrația și s-au promulgat pentru prima dată drepturile fundamentale ale omului, ne identifică cu țiganii (fiindcă pe cartea de identitate de până acum doi ani indicativul era „ROM”) și cere expulzări în masă… Am ajuns ca atunci când plecăm în vacanță sau în vreo delegație să ni se verifice cu lupa cartea de identitate cu care putem călători, de drept, prin Europa, fiindcă polițiștilor de frontieră li s-a spus că fiecare român s-ar putea să fie un potențial infractor. Am ajuns să fim umiliți și trași pe margine pe aeroporturile internaționale, pentru a ni se solicita să spunem scopul și durata vizitei, precum și cu ce ne ocupăm în România sau câți bani avem la noi. Lucruri care nu se petrec cu alți cetățeni europeni. Suntem în postura în care trebuie să înghițim relatările unor europeni despre cum și cât se fură în România și ce probleme creează în Vest conaționalii noștri. Este vorba, însă, despre o propagandă rău-voitoare și dirijată, fiindcă dacă am lua presa franceză sau spaniolă, ori britanică am vedea că 99% dintre infracțiunile grave sunt comise de ai lor!!! Însă, trebuie găsiți și „țapi ispășitori”! Și, alături de ruși, albanezi, magrobieni, congolezi și locuitori din Capul Verde ne-au găsit pe noi! Am avut personal experiența de a fi descălțat și dezbrăcat pe un aeroport european, deși nu aveam nici măcar șosete, lenjerie intimă și curea, doar pentru că eram din România, țară, la al cărei pașaport, personalul de securitate dă din cap cu subînțeles. Am și experiența, recentă, a unei vize de intrare într-o țară foarte europeană și democratică. Întrebată de ce mi-a ștampilat pașaportul, fiindcă România este un stat al Uniunii Europene și aș fi putut călători doar cu cartea de identitate, polițista de frontieră a afirmat cu nevinovăție că habar nu avea despre acest lucru. Problema este că guvernanții noștri, cei care au pașapoarte diplomatice, care beneficiază de multă atenție, intrări și sosiri prin locuri diferite de restul românilor care călătoresc în afara granițelor, nu au nici un fel de atitudine în fața abuzurilor și a relelor tratamente la adresa conaționalilor lor, tratați asemenea unor maidanezi, că asta sunt „comunitarii” nedoriți.