Chestie de aritmetica

Va sa zica, au ajuns in fine sa constate si altii ceea ce presa – ma rog, aceea mai carcotasa, adica profesionista – a tot scris de mai bine de un deceniu: ca onor alesii si numitii natiei sunt investitii proaste pentru cetateni. Spus mai pe sleau, costa cat nu fac. Sunt ca niste produse care nu-si merita banii. Si contribuabilul cheltuie bani grei pentru a tine in puf „crema tarii” – evident, formularea e peiorativa. Acum vreo doua zile, Institutul pentru Politici Publice a reclamat si el „lipsa de rigoare” in cheltuirea de catre autoritati a fondurilor publice si tolerarea „carentelor de management” in privinta cheltuielilor facute de parlamentari. Institutul pentru Politici Publice a prezentat si rezultatele unui studiu referitor la eficienta folosirii banilor publici pentru cazare, diurne, sume forfetare, combustibili auto, telefonie si achizitionarea de mijloace fixe de catre deputati in perioada 2001-2003. N-o sa insist asupra tuturor datelor, fiindca nu am spatiul necesar in rubrica asta. Am sa dau exemplul cheltuielilor cu cazarea. In medie, pentru fiecare deputat din „provincie” care s-a cazat la hotel s-au platit anual vreo 20.000 de euro, iar pentru fiecare din cei care au optat sa stea in „alte spatii” – aproximativ 6.500 de euro. Sa facem o socoteala simpla si aproximativa. Sa zicem ca sunt vreo 300 de senatori si deputati care nu au domiciliul stabil in Bucuresti si trebuie cazati pe durata exercitarii mandatului. Sa mai presupunem ca media costului anual al cazarii pentru un asemenea parlamentar este 20.000 plus 6.500 impartit la doi, adica 13.250 de euro. Rezulta ca pentru cei 300 de senatori si deputati ne-bucuresteni se cheltuie anual de la buget aproape 4 milioane de euro. Mai rezulta ca in 15 ani s-au cheltuit numai pentru cazarea parlamentarilor vreo 60 de milioane de euro! Bani platiti de mine, de dvs., de toti contribuabilii pentru… pentru ce? In descurajator de multe cazuri, pentru circ, pentru somn parlamentar, pentru maini ridicate la comanda, pentru legi proaste, care se contrazic ori se dubleaza unele pe altele, care ne ingreuneaza si ne complica viata, pentru satisfacerea unor interese personale, pentru clientelism politic, pentru bataie de joc la adresa noastra, a celor din banii carora se infrupta „crema tarii”.
Sa calculam mai departe. Sa zicem ca
s-ar construi un hotel pentru cei 300 de parlamentari amintiti mai sus. Sa alocam fiecarui parlamentar 30 de metri patrati, cu mult mai mult decat are o camera de hotel obisnuita. Nu de alta, dar sa aiba loc sa se desfasoare, sa-si fugareasca amantele, sa faca fitness etc. 300 inmultit cu 30 fac 9.000 de metri patrati. Sa socotim ca fiecare metru patrat construit costa 700 de euro. E aproape dublu fata de pretul obisnuit, dar sa zicem ca in pretul asta intra finisaje super, aparatura de ultima generatie, internet, satelit si tot soiul de gadgeturi electronice, astfel incat onor parlamentarii sa poata tine, nu-i asa, legatura cu tara, cu lumea, cu Universul. Inmultind 9.000 de metri patrati cu 700 de euro, rezulta ca hotelul asta de lux ar costa 6.300. 000 de euro. Terenul ar putea fi cedat gratuit de Primarie. Sau sa punem 700.000 de euro si pentru teren. Ies vreo 7.000.000 de euro. Asadar, daca s-ar fi investit banii astia, s-ar fi amortizat in mai putin de doi ani. Si
s-ar fi economisit 53 de milioane de euro! Parlamentarii au decis, insa, sa nu economiseasca, fiindca nu economiseau banii lor. Dimpotriva, s-au repezit ca vulturii sa se infrupte! Daca mai adaugam si celelalte cheltuieli umflate cu pompa, daca punem la socoteala si cheltuielile pentru intretinerea celorlalti demnitari, ajungem la sume astronomice! Sume cu care s-ar fi putut face mult bine in tara asta. Ar mai trebui gasiti, insa, si politicieni care sa vrea sa faca binele asta. Ceea ce, dupa cum se-arata lucrurile, e chiar o misiune imposibila.