Ce tara ciudata! …

Curioasa tara, Romania, ar zice un strain picat in spatiul mioritic si absolut nestiutor intr-ale noastre naravuri. O tara in care ploua enorm, insa oamenii nu par a da mare importanta inundatiilor, decat atunci cand ii afecteaza personal. Intr-un asemenea caz, tipa ca din gura de sarpe ca Guvernul e nemernic, ca nu-i ajuta, ca sunt distrusi s.a.m.d. Si nu putini dintre ei, dupa primul acces de deznadejde, se refugiaza la carciuma pentru ca, dupa ce gospodariile le-au fost inecate de ape, sa-si inece si ei amarul in rachiu. Iar atunci cand fac o pauza de la bautura, se rastesc la cei veniti sa-i ajute si le dau indicatii pretioase – asta, daca aia sunt atenti. Daca nu-s atenti, atunci domnii sinistrati mai smecheri le fura materialele si sculele, sa aiba ce vinde pentru a-si face bani de „mitilic”.
Romania e tara in care conducatorii se bat cu pumnii in piept ca avem economie de piata functionala, insa fac tot ce pot pentru a-i pune bete in roate: fiscalitatea in continua crestere, creditele probabil cele mai scumpe si mai greu de obtinut din Europa, un ministru de Finante care declara public ca visul sau este sa bulverseze mediul de afaceri… sunt doar cateva exemple. Toate in flagranta contradictie cu promisiunile electorale si cu programul de guvernare. Degeaba avertizeaza specialistii ca obsesia de a impozita si supraimpozita nu va aduce venituri prea mari la buget, ci efectele vor fi de numai 0,1-0,2%. Guvernantii una stiu, aia o fac: viseaza sa ia toti, dar absolut toti banii cetatenilor, pentru a avea ce cheltui pe mofturile lor si pentru a avea de unde-si satisface clientela (vezi un caz notoriu, cel al patronilor unei carciumi prezidentiale care castiga in draci contacte pentru reparatii ale soselelor patriei).
Romania este tara in care premierul cere patronatelor si sindicatelor un „pact fiscal”, cam in acelasi timp in care Guvernul pe care il conduce anunta public ca vrea sa jupoaie si angajatorii, si angajatii. E tara in care cei de la putere (indiferent de partid) se lauda fluturand hartii cu „rezultate pozitive”, iar daca realitatea nu se potriveste deloc cu rozul acelor hartii, atunci o neaga cu hotarare sau exclama ranjind batjocoritor: „Cu atat mai rau pentru realitate!”.
Romania e tara in care social-democratia circula in masini care ar face invidioase multe familii din aristocratia europeana, locuieste in imobile luxoase si se deda acumulariri salbatice de capital, indiferent de legalitatea sau ilegalitatea metodelor; cand suavii lideri social-democrati descind in mijlocul necajitilor pe care spun ca-i reprezinta si pentru care se lauda ca „lupta”, au un aer stingher-dezgustat si se vede de la o posta ca sunt, cum se zice, din alt film. In schimb, tot aici, liberalii isi asorteaza basti la constumele Armani si Boss si purced a se ratoi proletar la unele firme ca vand prea scump produsele! Imaginati-va, asa, pentru amuzament, un premier conservator din Marea Britanie tataind amenintator la patronii de la Rolls Royce: „Bai, nenorocitilor, cu ce preturi vindeti, bai, masinile astea? Nu va e rusine? Pai, astea-s preturi? Ia, scadeti-le urgent, pana devin accesibile!”. Sau pe un cancelar al Germaniei – indiferent de culoarea sa politica, luand atitudine impotriva preturilor practicate de Siemens, sa zicem. Nu-i asa ca e absurd? Ei, uite ca in Romania capitalista absurdul e principiu de guvernare!
Si, revenind la strainul acela despre care scriam la inceput, e clar ca, luand cunostinta de asemenea realitati mioritice, probabil si-ar bloca mintea, pentru a nu-i fi dereglata de ceva de neinteles, si s-ar grabi spre cozile din vami, sa ajunga mai repede in tara lui normala. Iar acolo s-ar feri ca de foc sa povesteasca lucruri precum cele de mai sus, de teama sa nu fie luat drept nebun sau mincinos in cercul sau de prieteni.