Câteva vorbe

Directorul executiv al BCR a declarat deunăzi că România va avea „o creștere sustenabilă” anul viitor, care se va baza pe industrie și exporturi. De altfel, a adăugat, va fi o creștere ale cărei semne deja se observă. La rândul său, premierul Boc a afirmat, tot într-una din zilele trecute, că economia țării noastre își va reveni prin atragerea investițiilor străine și prin absorbția fondurilor europene, chestiuni ce reprezintă priorități pentru guvernul pe care îl conduce. Președintele grupului Erste este și el de părere că România poate depăși rapid multe state din zonă, însă cu o condiție: să rezolve problema transporturilor, inclusiv prin dezvoltarea unor proiecte  finanțate din fonduri europene. El a precizat că situația „dezastruoasă” a infrastructurii de transport este factorul principal care „ține cu adevărat în urmă investițiile și creșterea economică în România”. Fostul ministru de Finanțe, Sebastian Vlădescu, s-a trezit și domnia sa: „Păi, n-am făcut autostrăzi nici atunci când am avut bani, d-apoi acum…”. Cum ar veni, nici o speranță.
Ca o paranteză, am aflat recent că pe Google Earth și Google Maps România figurează cu nu mai puțin de patru autostrăzi. Explicația este aceea că oamenii de la cele două servicii nici n-au luat în calcul faptul că autoritățile de la București nu își vor onora promisiunile și programul de guvernare. Paranteză închisă.
Pe de altă parte, un reprezentant al FMI, adică al instituției care ne-a dat bani, a vorbit despre ultimul studiu al Fondului, de unde rezultă că măsurile de austeritate vor avea puternice efecte negative asupra economiei: „Să nu ne amăgim. Pe termen scurt, reducerea cheltuielilor guvernamentale și majorarea taxelor vor reduce și creșterea economică, vor conduce și la creșterea ratei șomajului. Concluziile noastre arată că în mediul economic de azi consolidarea fiscală va avea mai multe efecte negative decât în mod normal ”.
Una la mână: nu sunt eu mare specialist, dar nu înțeleg și pace de unde până unde optimism legat de creșterea economică de la anul, când, din ce văd, aud și citesc, economia e blocată, oamenii de afaceri nu mai știu pe unde să scoată cămașa, bugetarii protestează și tot mai multă lume vrea să plece de aici; și nu doar cei mai tineri, ci și oameni trecuți de 40-45 de ani, pe care doar disperarea sau lehamitea îi poate împinge să se gândească la așa ceva. Șomajul crește, veniturile salariaților și ale firmelor scad… consecințele sunt că se reduce puterea de cumpărare, respectiv consumul, scade capacitatea de a investi, scad veniturile statului. Despre fondurile europene, m-am săturat de cât s-a vorbit și se vorbește, fără rezultate notabile. Iar în privința atragerii investitorilor străini, există țări chiar pe lângă noi care le oferă condiții mai bune: cost mai redus al muncii, fiscalitate, în general, mai atractivă și, foarte important, stabilă ori măcar predictibilă… La noi, Codul Fiscal s-a schimbat de peste 60 de ori în 2 ani. Și-atunci?