C’asa-i romanul!

Dupa ce nationala noastra de fotbal a invins Finlanda, fotbalistii si microbistii, in majoritatea lor zdrobitoare, au prins aripi. Se vedea barajul pentru un loc la turneul final al Campionatului Mondial! Foarte multi se si intrebau deja cu cine vom juca barajul ala, iar unii trecusera si de el si se credeau in Germania! E drept, exista o conditie. Una mica: Finlanda sa nu piarda cu Cehia, pe teren propriu. Ei, dintr-o data a inceput un soi de increzatoare isterie colectiva. Finlandezii trebuie sa ne-ajute! – asta era opinia comuna. Da’ de ce sa ne-ajute, fratilor, ce, au vreo datorie la noi? Adica dupa ce i-am batut la ei acasa, acum avem tupeul sa le pretindem sa-si rupa oasele si sa-si scuipe plamanii sa ne califice pe noi! In zilele dinaintea meciului Finlanda-Cehia, cine exprima o opinie din asta, anti-ajutor, era facut in fel si chip: nemernic, tradator de tara, dusmanos, ofticat, vandut ungurilor (ce-aveau ungurii cu treaba asta n-am reusit sa ma lamuresc). Ultrapatriotii imbratisau cu entuziasm ideea cretina a unui jucator ca „oamenii cu bani” din Romania sa puna mana de la mana si sa adune bani cu care sa fie „stimulati” finlandezii. Evident, jucatorul cu pricina nu se considera „om cu bani”, sa cotizeze si el, desi joaca in strainatate pe sute de mii de euro. Nu, pur si simplu el invita crema tarii sa stranga de-o spaga pentru jucatorii de fotbal ai celei mai putin corupte tari din lume! Un ziar de sport a pus tampenia pe soclu, trimitand un reporter sa le ofere finlandezilor… 10.000 de euro! Nici macar femeia de serviciu de la federatia din Helsinki n-a pus botul, sa ma exprim precum intelectualii din fotbal, ci s-a uitat la emisar de parca ar fi vazut un extraterestru. Cu ocazia asta ni s-a mai dus o data buhul in Europa, desi, zau, chiar nu era nevoie. Geaba striga guvernantii din toti rarunchii, sa se-auda pana la Bruxelles, ca acuma in Romania e anticoruptia la putere. Nu e! E tot smecheria, spagareala, invarteala!
Dupa ce Finlanda a fost snopita de Cehia, in Romania s-a revarsat un val de indignare si dezamagire. De unde inainte de meci o parte dintre romani erau mai finlandezi decat finlandezii, imediat dupa finalul acestuia au devenit anti-finlandezi furibunzi. „Nenorocitii! A fost blat! S-au lasat batuti! N-ati vazut ca n-au pus osul doar sa ne faca noua in ciuda, ca i-am invins? Nu tu faulturi, nu tu paruieli, nu tu cartonase galbene si rosii! Sa le fie rusine! Ne-au vandut! Precis si-a bagat coada si UEFA, si FIFA, ca nu le convine sa mergem noi la Mondiale. Huuuuoooo, trisorii!!!”. Altii, la fel de infocati pro-finalndezi si la fel de increzatori inainte de meci, se dadeau intelepti: „Era de asteptat sa se intample asa. Pai, se stie de mult ca toti sunt impotriva noastra. Si politic, si economic… E lucratura la nivel inalt! Ce, va asteptati ca in fotbal sa fie altfel?”.
Toti oamenii astia care au trecut atat de repede dintr-o extrema in alta – si nu-s deloc putin, ci, din pacate, foarte multi – ignora adevarul simplu: pentru ratarea sansei ca nationala de fotbal a Romaniei sa fie prezenta la turneul final din Germania nu-s de vina finlandezii, ca n-au murit pentru noi pe teren, nici cehii, ca nu s-au lasat batuti, nici FIFA, nici UEFA, nici ONU, nici UE, nici FMI si nici Banca Mondiala. Singurii de vina sunt bravii nostri jucatori, care n-au fost in stare sa invinga mai mult decat modesta echipa a Armeniei! Da’ asa-i romanul, prefera sa se dea victima de comploturi si sa-i acuze pe altii pentru propriile esecuri.