Care agricultură? (I)

Că, după 1990, agricultura a fost lăsată de izbeliște – din prostie, nepăsare și rea intenție – nu este o noutate. Nu știu dacă vă mai amintiți un celebru, pe-atunci, „pariu cu agricultura” pus de întâiul premier postdecembrist și pierdut, de atunci până azi, cu o consecvență înspăimântătoare, și de el, și de toți cei ce i-au urmat… Așa se face că dintr-o țară cu potențial de a hrăni cel puțin 70-80 de milioane de oameni, România a ajuns, practic, dependentă de importuri și în domeniul alimentar: peste 70% din necesarul de hrană vine de peste granițe. Pe piață – și nu doar în magazine, ci și la tarabe – găsim mere din Argentina, pere din Chile, ceapă din Franța, fasole din Grecia, castraveți din Egipt, roșii din Turcia, ardei din Iran, ceapă din Iran, usturoi din China și-așa mai departe.
Ani la rând, în destule județe, procentajul de cultivare a terenurilor agricole n-a sărit de 50%, chiar de 30%. Restul – pârloagă! Sau, în cele mai „bune” cazuri, astfel de terenuri au fost cumpărate, de obicei la prețuri de nimic, de dezvoltatori imobiliari, iar unii s-au apucat să construiască blocuri sau vile în câmp. Mai aproape sau mai departe de așezări deja locuite. Unii dezvoltatori au apucat să termine lucrările până să vină criza peste ei, alții nu. Dar, în multe cazuri tot aia e, pe undeva: cine naiba se mută în câmp? Și așa se pot admira imobile sau jumătăți de imobile, una lângă alta, lăsate de izbeliște, înconjurate de buruieni, în pustietăți. Sistemul național de irigații e o amintire, fiind vandalizat și jefuit încă din primii ani după 1989. Cum s-a întâmplat și prin fostele CAP-uri și IAS-uri, de unde, în vremea aceea, numai cine n-a vrut n-a furat.
Alocațiile bugetare pentru agricultură au tot coborât. În România, subvenția la hectar este de doar 100 de euro, în vreme ce media europeană este de vreo 3,5 ori mai mare. Și nici așa nu s-a prea plătit… În 2005 se dădeau 1,7 milioane de lei vechi la hectar, în 2006 – doar 1,5 milioane de lei vechi… în 2007 nu
s-a dat nimic, iar în 2008 s-au împărțit banii pe 2007. Cum să concureze agricultura românească – măcar aici, în țara noastră – cu celelalte? Așa cum spunea un specialist în domeniu, profesor universitar din Cluj, e la mintea cocoșului că o agricultură ajutată de stat cu mult mai mult decât a noastră ne bate lejer la noi pe piață.  Asta, în condițiile în care piața noastră ar produce! Dar cum nu produce, cei care își vând marfa în România au ajuns ușor la concluzia că suntem descoperiți, că nu mai prea avem hrană din producție proprie și că, în consecință, pot pune orice prețuri vor. Fiindcă n-avem încotro, trebuie să mâncăm, nu?

(urmare în numărul viitor)