Autonomie de rîsul curcilor (I)

Ca de fiecare dată în preajma datei de 15 martie, decretată Zi a Maghiarilor de Pretutindeni, s-au găsit și anul acesta niște cetățeni dornici de publicitate gratuită, care au pus la cale o așa-numită „Adunare Generală a Aleșilor Locali din Ţinutul Secuiesc”. Cetățenii inițiatori sunt liderii a două entități etnice (dar având aprige pretenții politice), intitulate Consiliul Național Secuiesc (CNS) și Partidul Civic Maghiar (PCM), entități care, pentru a fi băgate în seamă în primul rând de presă, apoi, prin intermediul acesteia, și de autorități, de celelalte partide ș.a.m.d., fac agitație. Iar regula în asemenea situație este de a face agitație pe o temă cât mai sensibilă. Una dintr-asta… pretutindenară, să zic așa. Una care să scoată din sărite cât mai multă lume. Și, cum în România gogoașa asta autonomistă încă inflamează foarte multe spirite, și dintr-o parte, și din alta, nici n-au trebuit liderii celor două entități amintite să consume mulți neuroni gândindu-se cu ce să iasă pe piață. Subiectul exista deja, trebuia doar gonflat. Așa încât…
Așa încât participanții la adunare au votat „în unanimitate” (era și de așteptat, fiind ei între ei), „hotărâri de maximă importanță pentru cauza sfântă a autonomiei teritoriale a Ţinutului Secuiesc”. Anume: „proclamarea limbii maghiare ca limbă oficială în Ţinutul Secuiesc”, „proclamarea zilei de 15 Martie ca sărbătoare oficială a Ţinutului Secuiesc”, reluarea „urgentă” de către administrația locală din cele „8 scaune secuiești”  a referendumului pentru autonomia teritorială, „învățarea temeinică a statutului Consiliului Național Secuiesc de către toți locuitorii din Ţinutul Secuiesc, începând cu aleșii locali și funcționarii din administrație și din instituțiile publice” și „somarea Parlamentului României să legifereze în cel mai scurt timp statutul de autonomie a Ţinutului Secuiesc”. În plus, fiecare Consiliu Local din Ţinutul Secuiesc a primit ordin de la CNS și PCM ca până în vară să adopte câte o hotărâre de „proclamare a limbii maghiare ca limbă oficială, alături de română, pe teritoriul respectivei localități”.
Ce ziceți de toate astea?  Sunt sigur că unii dintre Dvs. se vor enerva și vor rosti dulci cuvinte despre anumite părți ale anatomiei instanțelor materne ale agitatorilor, dar pe mine, unul, mă pufnește râsul în fața acestui șuvoi de proclamări, somații, urgențe și ordine. Iertate fie-mi cuvintele, dar inșii ce și-au umflat piepturile și-au emis asemenea propoziții și fraze sunt naivi rău, să nu zic altfel! Fiindcă numai niște indivizi lipsiți de judecată matură puteau lansa această colecție de tâmpenii, demnă de vărul mai puțin dotat al lui Gâgă. Și să le luăm pe rând, să se vadă că există suficiente argumente pentru afirmația asta.

(continuare în numărul viitor)