Arturo UI de la Sanatate trebuie oprit!

Pe zi ce trece, ministrul Sanatatii, Eugen Nicolaescu, tinde sa-si adjudece titlul de Intaiul Arogant al Tarii, detinut ani la rand de Adrian Nastase. Mie – si sunt convins ca nu numai mie – mutra si ifosele acestui individ cu nasul pe sus au ajuns sa ma calce pe nervi si sa-mi aminteasca de zicala cu minoritarul ajuns imparat. Nu-i vorba, si inainte avea accese de superioritate, de scortosenie, dar ce se intampla de cand a fost pus mahar peste sistemul sanitar – gratie nu priceperii sale in domeniul asta, ci carnetului de partid – tinde sa depaseasca niste limite; in primul rand limita bunului simt. Imi cer scuze, pentru ca dl. contabil de la Sanatate a mai fost in aceasta saptamana subiect de editorial, e drept, din alt punct de vedere. Dar izbucnirile tot mai dese ale personajului merita un studiu de caz al psihicului de politician roman care „s-a ajuns” si are puterea de-a decide soarta altora sau chiar are drept de viata si de moarte asupra unor oameni. Eu nu-mi propun asa ceva, ca nu-s specialist. Vreau doar sa dau cateva exemple ale modului in care Nicolaescu se raporteaza la acei oameni care nu se arata extaziati de imensa-i personalitate si de coplesitoarele-i capacitati de politician si manager de sistem, care nu-l lauda si nu-i spun ca e cel mai frumos, cel mai destept si cel mai puternic ministru al Sanatatii din istoria Romaniei.
La depunerea motiunii parlamentare privind epidemia de rujeola, personajul a dat tonul la ironii ieftine si gratuite, nu inainte de-a se spala pe manutele-i de contabil si de-a muta discutia de la situatia grava la
cine-i de vina; cum ar veni, el n-are nici o treaba cu epidemia asta, face parte din greaua mostenire si de vina e Pesedeul. Si-a continuat recitalul declarand ca daca in tara e epidemie de rujeola, in Parlament „bantuie o epidemie de prostie”, evident, in randurile opozitiei care indraznise sa comita infractiunea de a-l critica. Asta-l doare pe el, nu faptul ca mor copii! Drept urmare, le-a comunicat „infractorilor” ca sunt la inceput, ca mai au „multe prostii de invatat” si le-a recomandat „sa fie cuminti, sa-si caute cei sapte ani de-acasa si sa vina la Parlament cu ghiozdanelele”. Anterior, cu acelasi dispret si pe acelasi ton de Dumnezeu coborat din cer cu harzobul, i-a sictirit personajul pe directorii si membrii consiliilor de administratie ai unor spitale, care au avut „neobrazarea” sa-l intrebe sau sa se intrebe care au fost motivele concrete ale demiterii lor anuntate la televizor si apoi puse in practica, in pofida faptului ca incalca Legea spitalelor.
Nicolaescu nu-si iarta nici colegii de partid ce indraznesc sa scoata vreo silaba care nu-i convine. De pilda, un senator PNL din filiala al carei sef este (ca, printre altele, are si functia asta) a anuntat ca demisioneaza din partid. Motivul: „sunt dezamagit si scarbit de transformarea filialei PNL intr-un SRL in care patronul da de lucru unor subordonati; se merge pe un drum care nu ma reprezinta, in care clientelismul, lipsa de competitie si incompetenta au ajuns sa primeze”. Reactia „patronului” n-a intarziat: „Nu ma recunosc in aceste acuze si mi se pare o blasfemie!”. Nu va spuneam ca Nicolaescu asta se crede Dumnezeu sau cel putin trimisul sau pe pamant? Iar pe cei ce nu recunosc asta ii priveste ca pe niste suboameni ori viermi si-i trateaza cu sictir.
In rest… Pai, in rest ne-am procopsit cu un ministru pentru care reforma in Sanatate inseamna politizare accentuata (demisii de prin spitale au fost inlocuiti cu membri ai partidelor din coalitie), ultracentralizare, crize de autoritarism, ilegalitati, mascarada, situatii penibile si vocalize la televizor, in conferinte de presa si in Parlament. De altfel, dl. Nicolaescu nici nu prea are vreme sa fie ministrul al Sanatatii decat pentru a semna hartii de demitere si alte directive si proiecte staliniste. Plus ca are o sumedenie de alte functii care trebuie ca-i rapesc si ele destul timp. Daca guvernantii chiar vor sa arate ca le pasa de sistemul sanitar, trebuie sa opreasca ascensiunea acestui Arturo Ui mioritic.