Amestecate

– Vești bune, stimați concetățeni! Ministerul Sănătății a găsit un leac de criză, care va scădea și rata șomajului, va crește și calitatea serviciilor din spitalele patriei: potrivit unui proiect de ordin, spitalele care au între 100 și 200 de paturi ar urma să poată angaja frizeri, ospătari și cofetari. Că există, la nivel național, un deficit de medici și asistente, care pleacă pe capete din sistem, mai ales că au oferte din alte țări, nu-i o problemă. Cum nu este nici faptul că în multe din spitale, când vezi condițiile, te îmbolnăvești și să fii sănătos. Nu, problema este că nu-s destui cofetari, ospătari și frizeri! Care, probabil, după ceva timp, se vor recalifica să și îngrijească bolnavii, în locul personalului sanitar emigrat… În definitiv, cum spunea cineva, asta ar putea fi și un soi de revanșă. Ce, parcă nu există ingineri care spală vase în restaurante, absolvenți de filosofie care vând înghețată pe stradă ș.a.m.d.  
– Ion Iliescu: „Crin Antonescu este puțin obraznic, un puștan fără multă experiență în politică, dar care s-a trezit deodată pe cai mari”. Victor Ponta: „N-am să accept măgării de la liberali”. Crin Antonescu: „PNL vrea la guvernare singur, fără nici un fel de succesori ai FSN (…) Eu nu am să intru în polemici de mahala nici cu dl. Iliescu, nici cu dl. Ponta”. Concluzia – una înțeleaptă, fără doar și poate – a tras-o dl. Adrian Năstase, pe blogul din dotarea-i: „Nu există un conflict în interiorul opoziției”. Cum ar veni, davai ceas, davai moșie, harașo tovărășie”, vorba marelui Tănase.
– Au băgat de seamă și alții ceea ce noi vedem de atâția ani. Agenția France Presse notează că de la cea mai extinsă rețea feroviară din Europa, România a ajuns într-o situație catastrofală și din acest punct de vedere. În vreme ce politica Uniunii Europene se reorientează către rețeaua feroviară de transport, pentru a proteja mediul, țara noastră procedează taman pe dos. Între 1990 și 2009, numărul celor care călătoresc cu trenul s-a micșorat de șase ori, iar scăderea continuă. Explicabil: condițiile din vagoane sunt, în imensa majoritate a cazurilor, execrabile, peste 40% dintre căile ferate au nevoie de reparații majore, iar viteza comercială abia atinge 50 de kilometri pe oră, chiar și pe acele foarte rare porțiuni unde, chipurile, s-a investit în reparații și modernizări. Întârzierile sunt la ordinea zilei, chiar cu zecile de minute sau cu orele. Iar prețurile sunt mari, mai ales pentru aceste condiții de transport. Iar când autoritățile se plâng de lipsa de bani, replica vine imediat: România s-a lăudat cu zece ani de creștere economică, dar în rețeaua feroviară nu s-a investit mai nimic. Mai mult, după ce a primit 610 milioane de euro de la UE pentru calea ferată, România are la dispoziție, din 2007, de când a aderat la comunitatea europeană, încă 1,78 de miliarde de euro, tot  pentru infrastructura feroviară. Cum ar veni, bani avem, minte ne mai trebuie…