Alt stil

Incet-incet, Calin Popescu Tariceanu pare sa impuna un nou mod de-a face politica si de-a conduce un guvern in Romania. A fost privit la inceput drept un soi de epigon al „legendei” Stolojan, legenda despre care fostul presedinte Emil Constantinescu afirma ca este creatia „structurilor” din „sistemul ticalosit”, cum l-a botezat, in campania electorala, seful statului. Apoi, Tariceanu a fost considerat sacul de box preferat al lui Basescu. A fost atacat si para-atacat, a fost ironizat. Si de presedinte, si de pedisti, si chiar de membri ai propriului partid (vezi cazul Monei Musca, dar n-a fost unul singular). Acestui comportament si acestor pareri despre el, Calin Popescu Tariceanu
le-a opus si le opune o atitudine rezervata, de om cu staif nu doar vestimentar. A suportat intepaturile, acuzele, ironiile, aratand ca stie sa incaseze. Cand a raspuns intrebarilor gen: „Ce parere aveti despre ce a spus Cutare despre dumneavoastra si despre activitatea Guvernului pe care il conduceti?”, a facut-o cu calm, masurandu-si cuvintele, atent sa nu toarne gaz peste foc si ferindu-se se lanseze atacuri la persoana. La jigniri si alte magarii a preferat sa nu comenteze. Pentru asta, multa lume l-a luat drept un om slab, docil, care n-are tupeul
sa-si incordeze muschii in fata presei asa cum, de pilda, adora sa faca Traian Basescu sau unii de la varful ori de la mijlocul Aliantei. Asa-i in Romania, bunul simt, ponderatia, respectul pentru ceilalti sunt inca privite de prea destui drept defecte.
Calin Popescu Tariceanu si-a asumat, din cat s-a putut constata, riscul de-a fi catalogat astfel si a continuat sa se comporte dupa cum ii e felul. N-a facut show-uri la televiziune, nu s-a dezbracat de caracter prin ziare, n-a facut pe nimeni troaca de porci, cum e obiceiul in politichia de margaritar de pe malul Dambovitei. Nu si-a iesit din tatani – cel putin nu in public – nici macar atunci cand „legenda” Stolojan a fost scoasa de la naftalina Cotrocenilor si prezentata drept alternativa la conducerea PNL si-a Guvernului. Treptat, unii dintre cei care l-au privit chioras, cu neincredere ori cu superioritate, au inceput sa fie intrigati: „Cum, dom’le, asta chiar asa e el? Vasazica e in stare sa ramana politicos chiar si atunci cand e injurat? Nu face scandal nici atunci cand are de ce?”. E ceva la care merita cel putin reflectat, nu?
Stilul acesta al lui Tariceanu este deocamdata mult mai apreciat in Europa decat aici, la noi, unde este inca la putere mistocareala si balacareala. Dovada ca a devenit vicepresedinte al liberalilor europeni. Dovada rapidul sau turneu in strainatate, in decursul caruia a avut intrevederi fructuoase cu presedintele Italiei, Carlo Ciampi, cu premierul Berlusconi, cu presedintele Senatului din aceasta tara, Marcello Pera, cu premierul Frantei, Dominique de Villepin, cu presedintele Adunarii Nationale, Jean-Louis Debre, cu presedintele Comisiei pentru Afaceri Externe a Senatului, Serge Vincon, cu presedintele Delegatiei franceze pentru UE, Hubert Haenel, cu raportorul pentru Romania al Parlamentului European, Pierre Moscovici. O lista, trebuie sa recunoastem, impresionanta. Ca si atmosfera acestor intalniri. Premierul nostru n-a fost tratat drept o ruda saraca, una care vine cu cerutul si care e privita condescendent, in cel mai bun caz, si expediata in odaia din spate; nici drept un politician imprevizibil, care nu da doi bani pe uzantele diplomatice si poate tranti oricand o grosolanie, cum mai fac unii dintre bravii nostri politicieni de frunte. Nu, a fost tratat drept un egal, un oaspete respectat, a carui prezenta este agreabila. Iar asta aduce mult mai multe castiguri si apreciere pentru Romania.
Nu stiu daca premierul Tariceanu va reusi sa impuna acest stil in politica romaneasca. Insa, simplu fapt ca apar, iata, si asemenea gentlemani in atmosfera fanariota de la noi, si inca in fruntea unei institutii de calibrul Guvernului, este, in sine, reconfortant. Poate n-o ramane singurul, mai stii?