Alba-neagra cu societatea civila

Cand scriam – si eu, si altii – cu exemple, despre pervertirea valorilor si a retetei reusitei in viata in societatea romaneasca, despre golirea de sens pana si a unor cuvinte ori sintagme, s-au gasit imediat insi care sa tipe ca nu-i asa, ca suntem noi pesimisti cronic, ca prea scriem numai de rau si ignoram „realizarile” cutarui sau cutarui partid ori politician. Noi, carcotasii, aduceam argumente, ei, „binevoitorii” opuneau acestor argumente balcanisme gen: „Hai, bai, ce-aveti cu noi (sau cu ei, dupa caz)? Lasati-o asa cum e, ca nu-i dracul chiar atat de negru! Sunteti voi rautaciosi si vreti cu tot dinadinsul sa compromiteti imaginea cui nu va e pe plac, a institutiilor statului si-a tarii!”. Si tataiau dezaprobator-mustrator, ca niste intelepti ai natiei. Au fost si reactii ca la usa cortului, nu-i vorba, ca doar multi politicieni romani n-ar fi ei insisi daca n-ar rabufni asa. In fine…
Una dintre sintagmele descoperite de romani dupa decembrie 1989, dar golita rapid de sens este „societate civila”. Puterea celor fara de putere, cum a definit-o un disident celebru. Multi insi – unii chiar de buna credinta, cel putin la inceput – s-au declarat „apolitici” (a fost si asta o moda, cativa ani la rand) si au infiintat ori au intrat in asociatii, fundatii si alte asemenea structuri botezate civice, nonguvernamentale. Cu timpul, unii „civici” din astia si-au dat seama ca politica e mai profitabila si-au virat-o scurt intr-acolo, intr-o forma sau alta. Si-asa
s-a ispravit cu „civismul” lor.
Altii, insa, au fost mai „orientati”. Prea destui politicieni au infiintat asa-zise organizatii nonguvernamentale, prin care au plimbat bani si au facut treburi nu foarte curate (vezi afacerea „telefoanelor otravite” de-acum cativa ani, inventarea sau masluirea de sondaje etc.). Nu stiu cum mai e acum, dar intr-o vreme pe langa aproape fiecare filiala de partid gravitau tot soiul de fundatii infiintate de politicieni, direct sau prin interpusi; care mai de care mai „civica”, evident. Mai este o categorie: a ONG -urilor pline de civism care aleg ele sa slujeasca unor partide si politicieni, pretinzand, insa, fara nici cea mai mica urma de rusine, ca reprezinta societatea civila si ii apara interesele.
Un asemenea caz este cel al unui ONG botezat pompos Societatea Academica Romana si condus de virulenta Alina Mungiu. Ei, dupa ce ne-a impuiat calul cu echidistanta, impartialitatea, nepartizanatul, independenta politica sau cum vreti sa-i mai ziceti, aceasta doamna recunoaste cu seninatate ca a facut jocurile Aliantei D.A. inca de la infiintarea acesteia. De fapt, daca e sa-i dam crezare, ea si „civicii” din subordine au fost, in realitate, artizanii acestei constructii politice, ca si ai rocadei Stolojan-Basescu la candidatura pentru functia suprema! Iata ce declara d-na Mungiu intr-un interviu dat unei publicatii „elitiste”, de foarte mica circulatie: „Analiza noastra a fost clara – daca PNL si PD se uneau si daca se hotarau pentru Basescu drept candidat, sansele de schimbare erau reale (…). A trebuit sa ne intrebuintam serios pentru a avea o schimbare (cu referire la rocada Stolojan-Basescu – n.m.) si am facut-o pentru ca Adrian Nastase era un adversar al democratiei”. Si inca: „A trebuit sa aruncam toata greutatea noastra in joc, ca sa unim PNL cu PD, sa-l aducem pe Basescu drept candidat – Stolojan nu ar fi castigat alegerile, desi ar fi fost un presedinte bun – sa scapam de o reforma electorala care ar fi favorizat PSD, sa organizam Coalitia pentru un Parlament Curat (care Coalitie n-a fost ea insasi curata… – n.m.) si sa gasim bani pentru ea”. Si, in final, bomboana pe coliva: „Asa am parcurs pas cu pas si deliberat etapele unei mici revolutii portocalii”. Acuma, ori d-na Mungiu le cam infloreste, ori capii Aliantei sunt atat de slabi si saraci cu duhul incat sa trebuiasca sa-i duca dansa de manuta. Si intr-un caz si in altul, insa, d-na Mungiu si ceilalti ca dansa numai „societate civila” nu reprezinta. Nu fac altceva decat sa joace alba-neagra cu aceste cuvinte.