Adversarul cel mai convenabil

După ce a pierdut lamentabil alegerile prezidențiale, Mircea Geoană a simțit nevoia să se relaxeze ca după o victorie, tocmai unde se întâlnesc cele două Americi. Revenit în patrie, s-a trezit în fața unei amenințări: unii pesediști au început să ceară organizarea unui Congres pentru alegerea unei noi conduceri a partidului, alții i-au solicitat în mod direct demisia, considerându-l principal responsabil pentru eșecul din alegeri. „Mircea Geoană și-a bătut joc de toți pesediștii care au muncit pentru el zi și noapte în campanie”, spunea, supărat, un lider de organizație județeană. Și e doar un exemplu. Așa încât, dl. Geoană a mai avut nevoie de o tură de relaxare. Una „colegială”, de data asta, în Poiana Brașov, unde a primit asigurări că îl susțin 39 de filiale (mai exact, acei reprezentanți ai filialelor prezenți la „relaxare”). Că a primit, într-adevăr, asigurări, că acestea au fost și sincere sau că s-a lăsat legănat de iluzia asta vom vedea la Congres…
Revenit din Poiană, dl. Geoană a dat buzna (cu aplombul care i-a lipsit în confruntarea cu dl Băsescu) într-un studio de televiziune și-a cuvântat cam așa: că alegerile din PSD vor fi privite „cu foarte mult interes” inclusiv de la Cotroceni (ceea ce este firesc – n.m.), palat căruia i-ar conveni, chipurile, ca PSD să fie condus de Miron Mitrea, adică de un „președinte cumințel, care să se prefacă că (recunoașteți stilul de discurs al d-lui Geoană, nu-i așa? – n.m.) face opoziție, să-i mănânce din palmă pe viitor, să-l ajute în transformarea Republicii România în Republica Argentina din timpul lui Peron” .
În mod normal, eu, unul, nu mi-aș mai pierde vremea și n-aș mai da atenție spuselor d-lui Geoană. Nu de alta, dar a spus destul în campania electorală și după – aici mă refer îndeosebi la chestiunea Vântu, la „furt”, la „atacul energetic” și la alte asemenea bazaconii, care nu denotă decât incapacitatea de a-și recunoaște și asuma înfrângerea. Cum, însă, trăim într-o țară în care normalul este excepția, să ne oprim puțin asupra citatelor de mai sus.
Vasăzică, dl. Geoană și-a zis că ar trebui să fie mai ofensiv, însă nu cu adversarii politici din afara partidului, ci cu aceia din interior. Și a început cu Miron Mitrea, care îl amenințase mai demult că îi va rupe beregata. Treaba este, însă, că dl. Mitrea – deși și-a anunțat neoficial candidatura la șefia PSD – s-ar putea, totuși, să nu candideze, după ce Cristian Diaconescu a decis să intre și el în cursă. Una la mână. A doua: mă gândesc că pentru Traian Băsescu cea mai bună variantă ar fi ca dl. Geoană să rămână liderul social-democraților. L-a bătut oriunde și oricând l-a prins, l-a umilit, realmente, în dezbaterea finală dinaintea alegerilor prezidențiale. Un lider al PSD prizonier al baronilor din partid, unul pe care îl poate ironiza cu mare ușurință și trimite urgent în derizoriu, unul care suferă deja de complexul inferiorității în fața sa este cum nu se poate mai convenabil d-lui Băsescu. Cât despre „cumințenie”, Mircea Geoană a fost și el destul de „cuminte” în raport cu șeful statului, ba l-a și ajutat, prin penibila-i prestație dintre cele două tururi de scrutin, să se mențină la Cotroceni. În orice caz, dintre dl. Mitrea și dl. Geoană, nu primul pare cel mai „cuminte”… Și oricum, între un „cuminte” și un pro…, pardon, așa cum a zis dl. Iliescu, înconjurat de baroni cu imagine îndoielnică și de „strategi” care știu doar să piardă e clar, cel puțin pentru mine, cine ar avantaja cel mai mult adversarii PSD.   
În final, am și eu o nedumerire: oare ce meserie are „la bază” dl. Geoană? Ce-a profesat înainte de-a intra în politică? Știe cineva?