996.720

Înșiruirea de cifre de mai sus reprezintă o sumă: 996.720 de euro.  La care se adaugă taxa pe valoare adăugată. Este suma alocată de Banca Națională a României pentru  achiziționarea a 12 (douăsprezece) autoturisme de teren. Ar  veni cam 83.000 de euro plus TVA pe bucată, adică lux, nenică, nu glumă!  La banii ăștia, cunoscătorii spun că nu sunt prea multe opțiuni, fiindcă  există doar 2-3 modele atât de scumpe pe piață.
La prima vedere, informația asta este una de-a dreptul revoltătoare. Cum adică, țara e-n prăpastie, firmele se închid, oamenii rămân fără serviciu, guvernanții se împrumută non-stop pentru a putea plăti pensile și salariile bugetarilor, bate falimentul la ușă, vorba lui Caragiale, toată lumea țipă că nu sunt bani, iar Banca Națională, carevasăzică banca de căpătâi a țării, dă un million de euro pe 12 mașini! E ceva de să-ți crape capul, nu altceva!
Consilierul guvernatorului BNR spune, însă, că lucrurile sunt foarte simple: BNR este „o instituție unică” și „nu poate, prin lege, să ajute statul cu bani”. Mai ales că „acești bani nu sunt ai bugetului de stat, ci ai băncii centrale” și „dacă nu sunt cheltuiți, ei trebuie să fie distruși”.
Nu știu cum vă sună Dvs. aceste explicații, dar eu am rămas ca la dentist auzindu-le. Nu sunt specialist în finanțe, nici în bănci, fie ele și centrale, dar așa, la nivel de logică elementară, am câteva nedumeriri. Și ele nu privesc nici oportunitatea acestei achiziții, nici măcar suma alocată. Bun, să zicem că BNR chiar are nevoie de mașinile acelea de teren, de pildă pentru transport de valori sau pentru însoțirea unor asemenea transporturi. Să zicem și că prețul de achiziție e unul corect, fiindcă cine știe ce dotări nemaipomenite include. Dar nu pot înțelege cum de BNR – oricât de „unică” ar fi – se prezintă ca și când ar fi stat în stat. Adică drept o entitate exterioară statului român, separată de el, nu drept o instituție a acestui stat, cum știam eu, cel puțin, până acum, că este. Că „nu poate să ajute statul cu bani” pot înțelege, la o adică, deși iarăși nu mi se pare logic de ce poate „ajuta”, de exemplu, bănci comerciale, cărora să le dea bani cu o dobândă mai mică, iar apoi aceste bănci să împrumute statului român aceiași bani cu dobândă mai mare. Dar cum adică dacă milionul acela de euro nu este cheltuit „trebuie distrus”??? Cum vine asta? Când un individ a rupt la televizor o bancnotă,  un purtător de cuvânt al Poliției i-a atras atenția imediat: „Acești bani fac parte din masa monetară! Ați săvârșit infracțiunea de distrugere!”. Și de ce „banii BNR” trebuie distruși dacă nu se cheltuie într-un anumit interval? Asta nu înțeleg eu și pace! Stăm chiar așa, pe roze, să ne permitem să distrugem bani aparținând unei instituții a statului? Și chiar dacă am sta, ce semnal dau oficialii BNR vorbind în gura mare despre asemenea distrugere?